Elizabeth

  Capitolul 3

     Plouă. Tare..mult şi apăsător . Nu-i nimeni în piaţă iar Tayo stă ascunsă într-un colţ de frica tunetelor. Îmi plac tunetele . Sunt atât de zgomotoase şi se impun aşa de prompt. Îmi aduc aminte că atunci când eram mică si  mă uitam pe geam exact ca acum îmi imaginam cum ar fi să coborî pe un trăsnet . Se prelingeau picături de ploaie pe geam şi credeam că Dumnezeu plânge pentru că suntem noi răi. Am găsit de curând caietul meu de copilă în care îmi descriam dragostea , primul sărut , prietenele , profesorii.. Eram atât de mică şi scrijeleam pe caietul ăsta ori de câte ori aveam vreo problemă. Am fost un copil fericit , aproape fericit dar niciodată n-am ştiut să apreciez sau să îmi dau seama de asta. Azi mi-am adus aminte cum e să fii din nou copil. Şi mi-a plăcut. Eram o uşarnică, niciodată nu stăteam în casă când era frumos afară , mergeam pe la vecini de-mi spuneau bancuri sau îmi dădeau câte ceva dulce. Era frumos şi inocent . Acum... acum plouă şi sper să-mi şteargă şi mie păcatele . Mă întreb des dacă am ajuns să fiu ceea ce vroiam să fiu. Oare sunt fericită sau iar nu ştiu să-mi accept situaţia? Nu e timp să-mi pun asemenea întrebări, nu ? Probabil o să îmi dau seama mâine dacă azi am fost fericită. Îmi doresc să mai fiu doar pentru o clipă copil... şi să mănânc chec făcut de mama în mirosul care stârneşte şi iubirea celui mai mare om ce urăşte pentru că nu ştie să facă altceva si ciocolata.. Îmi doresc să fiu copil şi să dansez în ploaia asta care cade nestingherită , anumit parcă să mă pună pe gânduri. Se spune că atunci când te îndrăgosteşti redevii copil. Poate, dar timpul nu mă lasă... Urăsc trecerea timpului . Îmi doresc să inventeze cineva o maşină pentru oprirea lui , eu m-aş plictisi. De ce plouă aşa de razbunator...? Se simte ură în aer.. 
                                                                                                                      
                                                                                                              Pe curand. Elizabeth

Nunta

Se aud suntele clopoţeilor de nuntă

 

    Presimt că va fi lume multă 

 

 Vreau rochie albă de  prinţesă

 

 Nunta mea va fi o delicatesă !

 

 Îi voi zâmbi lui , soţul meu

 

 Atunci când vom ajunge la apogeu

 

 Şi îi voi spune frumos : te iubesc

 

 Tu mă faci mereu să zâmbesc !

 

 Pentru asta îţi mulţumesc !

 

 Toată viaţa cu tine vreau să trăiesc !

 

 

 Vom avea nuntă pe o margine de prăpastie

 

 Şi vom face din familia noastră o dinastie

 

 Ne vom trezi dimineaţa unul lângă altul

 

 Gata să scriem un nou capitol

 

 pentru noi , pentru el şi pentru mare

 

 ne vom iubi fără frică de asumare

 

 a dragostei unor copii visători

 

 cuminţi , inocenţi , răi , nepăsători

 

 Te iubesc acum şi atunci , în vis

 

 Cu tine vreau să mă arunc în abis

 

 Să mă pierd printre raze de soare

 

 Şi le zâmbesc acelor admiratoare

 

 ce şi-ar dori să te aibe

 

 îmbrăcate în rochii albe

 

 Nu îmi mai e dor , te am lângă mine

 

 De abia acum ştiu că totul va fi bine

 

 Sunt fericită din cauza zâmbetului tău

 

 Şi pentru că acum cu tine pot să stau

 

 Să nu uiţi nunta noastră va fi de vis

 

 Că de acum în colo vom fi sub acelaşi acoperiş

 

 Că vom avea copii şi câini şi flori

 

 Gândurile astea îmi dau fiori

 

 Îmi doresc să fiu cu tine sper că ai înţeles

 

 Fii atent ăsta e ultimul vers :

 

 Te iubesc !

P.S.  şi eu pot scrie versuri , vezi ? 

Sadic si tipic.

Imi vomit sufletul pentru ultima oara. Priviti-ma ! Am murit !

nu vreau un titlu , e atat de simplu.

   Azi ti-am simtit suflarea-n nori . I-ai impins atat de tare incat au format o inima . Mi s-a facut dor de tine , tare. Ti-am zis ca te iubesc. Ma intreb daca ai si auzit , ar fi atat de bine .. Cine stie cati indragostiti s-au mai uitat la inima aceea si cine stie cate fete au suspinat dupa sunetul vocii lui , cel special pentru fiecare. Tu al meu.. mi-e dor de tine. Jur  !

     M-as arunca in mare doar ca sa ma prinzi , sa sari dupa mine , sa ma salvezi si sa imi spui ca eu sunt oxigenul tau , ca fara mine nu ai mai putea respira. Totusi , poate e mai bine sa ma opresti inainte de a pasi in mare , ca sa nu devin o rasfatata . Vreau... sa dansez , sa rad , sa tip , sa plang , sa cant , sa desenez , sa scriu , sa citesc, sa ma uit la stele , sa ascult sunetul diminetii , sa alerg , sa ma cert , sa ma laud , sa sar , sa ma invart , sa mananc , sa beau  , sa dorm , sa cumpar lucruri , sa planific zile , sa construiesc vise , sa cresc doar cu tine.

Elizabeth

 

   M-am imaginat de multe ori plecand din orasul asta singura , plina de bagaje , asteptand in gara trenul spre ai mei. N-am avut niciodata puterea sa o fac , am fost oprita de gandul ca-l iubesc si ca poate ai mei ar ramane uimiti de intoarcerea ficei lor puternice si plina de vointa de a fi mai buna decat ei .

                                                                                                                                  Elizabeth

Elizabeth

Capitolul 2

 Cand eram mica spuneam oricui ma intreba ca atunci cand voi fi mare voi fi doctorita , profesoara , cantareata ,dansatoare , prezentatoare , papusa barbie , o femeie de succes. Credeam cu tarie in puterile mele , nu ca acum n-as face-o dar s-au cam schimbat lucrurile. De multe ori am uitat de unde am plecat , sper ca acum sunt pe drumul cel bun . Am ajuns o avocata intr-un oras micut din sudul Sloveniei si poate ca-mi place asta , e atat de linistitor uneori . Poate prea linistitor pentru mine dar m-am obisnuit cu timpul asa cum fac toti. Ma trezesc  cu zambetul pe buze chiar daca in cateva secunde  imi piere pentru ca realizez  ca nu voi vedea Londra cand ma voi uita pe fereastra . Imi beau cafeaua amintindu-mi de el si imi musc buzele ori de cate ori vreau sa il  simt , sa-i simt gustul  si sa mi-l imaginez langa mine . Citesc cu ( prea) putin interes ziarul pe care mi-l aduce mereu vecina la usa , am invatat-o sa nu mai sune ori de cate ori vine cineva ... sa ma lase sa dorm pentru ca altfel fac urat. Dupa ce il citesc il arunc intr-un colt pe masa si privesc din nou piata aceea mare din mijlocul orasului , pe care n-am vizitat-o decat de 2 sau 3 ori pentru ca ori n-am avut timp sau starea necesara . Imi place sa privesc floraresele cum abordeaza indragostitii si cum mai vand cate un trandafir la o fata draguta , copii alergand de colo in colo si chiar si cantaretii ambulanti adunati toti in mijlocul pietei . M-am gandit de multe ori sa ma duc si sa-i ascult , nu doar sa-i privesc . Stau minute  in sir privind pe geam , pana ce imi suna telefonul . Tayo miauna de zor si oricat de mult l-as iubi vreau sa-l fac sa taca . Imi iau telefonul si plec in alta camera , raspund si de acolo se aude o voce linistita , m-am saturat de atata liniste..

" E totul bine?  "

" Da.. "

" S-a intamplat ceva ? "

" Nu. Imi era dor de tine ! "

" Si mie , stii asta.. "

" Ai grija de tine te rog "

"  Nu-ti fa griji . "

   Mai am nevoie de putina cafea si pornim din nou in lumea cea mare a micului oras din sudul Sloveniei . 

                                                                                                                  

Pe curand , 

                                                                                                                             Elizabeth 

Dorinte

Imi doresc sa invat sa zbor ca sa pot scapa de durerea picioarelor din cauza pantofilor. Imi doresc sa caut fericirea in inima ta si sa o gasesc ori de cate ori imi permit. Vreau sa te am pentru totdeauna si inca o zi. Imi doresc sa invat sa dansez , ca sa nu te mai calc in momentele in care toti ne privesc. Vreau sa stiu sa cant 100 de melodii la chitara . Imi doresc sa invat sa cant la chitara. Vreau sa rad iar , cu toata inima . Imi doresc sa invat sa gatesc . Vreau sa te vad razand . Imi doresc sa vad apusul si sa simt ploaia. Imi doresc sa mananc ciocolata cu alune .  Vreau sa o ascult pe Avril Lavigne , asa cum o faceam odata. Imi doresc sa gasesc pestisorul  de aur si sa-i cer trei dorinte . Vreau sa fiu red  .  Imi doresc sa dansez cu tine . Imi doresc sa rad cu tine , sa plang cu tine , sa mazgalim , sa gatim . Imi doresc sa uit de tot astazi . Vreau sa fiu cu tine. Imi doresc sa invat sa desenez.  Acestea sunt dorintele mele pentru ziua de azi . Cer prea mult ?

Care sunt dorintele tale ?

confuzia

 

                 Cine iubeşte, îşi ascunde sentimentele, nu face rău celuilalt. Tu vrei să-mi faci rău?

                                        George Calinescu- Enigma Otiliei 

Despre Elizabeth

Capitolul 1

 

        V-o prezint pe Elizabeth .

Elizabeth are parul roscat si ochii negri , intunecosi .

Elizabeth uraste minciuna , spanacul  si pauzele scurte de tigara .

Locuieste in inima unui orasel agitat dar si-ar dori sa cunoasca Londra .

Traieste cu o pisicuta , Tayo , grasa si pufoasa .

Se uita la TV in fiecare seara si adoarme ascultand-o pe Oprah .

Elizabeth asculta muzica in casti cand pleaca la scoala si il uraste pe profesorul de desen.

Nu a stiut niciodata sa deseneze iar acum daca se chinuie nu ii iese decat niste linii pe o foaie alba.

Nu mananca seara si vorbeste foarte mult la telefon .

Are un corp frumos insa mereu si-l ascunde sub haine largi .

Isi prinde parul intr-o coada lunga si se joaca cu el atunci cand se concetreaza .

Poarta ochelari dar ochii ii ies in evidenta de fiecare data cand ridica privirea din pamant.

Elizabeth iubeste mult o persoana tare ciudata , dar iubeste cu adevarat.

Despre matematica

Asa sunt cand inteleg matematica .

Si asa sunt cand nu o inteleg , de cele mai multe ori .




P.S. Multumesc 29decembrie ! :)
P.P.S. Simularea de examen ma face sa nu mai trec asa des pe aici , ne vom vedea peste cateva zile .