când începutul are un miros mai dulce decât al unui parfum scump
M-am încărcat cu speranţe şi mi-am prins părul cât mai strâns într-o coadă fină , mi-am luat tocurile şi un zâmbet timid şi am plecat spre visul care mi-a deranjat nopţile în ultima vreme. Am pierdut trecutul , l-am abandonat în sângele lui , nemairămânându-mi decât iluzia perfecţiunii. Azi mă îndrept ameţită după nopţi grele spre ceea ce sună bine , miroase bine , spre cel care se joacă mai mult decât trebuie , spre cel care are nevoie de un antrenor perspicace , trecut prin meciuri. E tot un miraj , tot un vis al cărui fir narativ are mai multe conotaţii. Plin de răutate , de răzvărtire , de răbdare şi de răzbunare , îmi conturează divin linia corpului şi-mi şopteşte poveştile tuturor femeilor care i-au trecut prin pat , pe care le-a abandonat inuman după momente perfecte. Îmi place să-l ascult vorbind , să-i simt vibraţia toracelor aproape de urechea mea şi să-i ghicesc bătăile inimii . Deşi ştie că nu va fi nimic decât încă un suflet peste care sunt nevoită să trec , îmi zâmbeşte în fiecare dimineaţă udă şi-mi sărută fruntea ocrotitor. Cât mi-aş dori să nu fiu aşa , să nu îl târăsc prin cicatricile mele şi să nu îi urăsc bunătatea din ochi.