Perfectiune

    Sunt egoista mai mereu cand vine vorba despre ceea ce sunt, ce simt , ce am si ce vreau sa am .  Asa am fost invatata sa fiu , nu stiu daca e neaparat un moft al temperamentului meu insa ma simt mandra de faptul ca nu sunt ca toti ceilalti . Urasc,  mint , vorbesc urat. Nu sunt vinovata de toate acestea , anturajul a fost de vina . Am iubit mereu rasaritul de la marginea marii pentru ca niciodata n-am vazut unul , la fel ca si cu acele curcubee ce apar mereu dupa o ploaie de vara . Sunt mereu uimita de dragostea altora , de suferinta sau de bucuria lor . Am fost invatata sa fiu un bun psiholog si sa ii ascult pe toti care au o problema . I-am ajutat , i-am facut sa ma iubeasca ca pe cel mai bun prieten . Si chiar daca n-am vrut niciodata mai mult , mereu am obtinut dar n-am pastrat . Am fost curtata adeseori de baieti mai mult sau mai putin diferiti , insa niciodata n-a mers. M-am indragostit de cel mai bun , de cel care ma ignora la inceput , de cel pentru care a trebuit sa lupt. Il iubesc si ma iubeste.  Sunt fericita datorita lui ! N-am uitat pe nimeni decat daca nu mi-a marcat viata in vreun fel. E inutil sa memorez figura femeii ce spala scarile blocului , desi exprima atat de mult bun simt . Recunosc un suflet bun de la departare . N-am avut niciodata prietene adevarate , e trist insa trebuie sa invat ceva din asta . 

   Acum , dupa atatia ani in aceasta lume - buna sau rea , inutila sau nu , reala sau imaginara - simt ca perfectiunea sunt eu , doar pentru ca stiu sa iubesc si sa-mi traiesc viata . Acum.. nu ma certati spunandu-mi ca nu exista perfectiune . El , al meu , e perfect doar pentru ca sunt eu in viata lui .  Da...v-am spus de la inceput ca sunt egoista !