o clipă.

     Mi s-a făcut dor şi am aprins ţigara încet, hotărâtă să-mi scurtez viaţa din nou, ca în acele nopţi în care pe buze-mi stătea otrava lui şi pe gât tatuat sărutul nocturn ,fugitiv. Arde , se stinge uşor , cu emoţia sfârşitului. Prin fum şi miros ars , îl văd pe el înlocuit de senzaţia necunoscutului. Oricât încerc să ascund nemurirea , să o uit şi să-mi văd de viaţă , imaginea lui m-a marcat. Corpul mi-e nebun după o clipă de aer iar inima-mi tânjeşte. Am lăsat trecutul să petreacă singur, l-am abandonat pe tejgheaua mini-barului din apartamentului visului iar el a acceptat, l-a păstrat acolo printre toate paharele băute în acea seară. Mă cunoaşte de atât de puţin timp încât mă vede perfectă , mă iubeşte, mă vrea şi-mi oferă căldură nemernică pe care din frica de a nu mă pierde iar în faţa eşecului , mi-o arată necondiţionat iar eu o refuz . Nu-mi plac îmbrăţişările lui , îi arată slăbiciunile mai mult decât o fac ţigările de care s-a apucat recent , tot din vina mea.
  -Îmi pare bine că te-am cunoscut acum , când aveam nevoie de tine. 
 - Mâine îţi vei dori să mă uiţi , să nu-ţi aduci aminte numele meu şi nici să-mi mai iubeşti chipul. 
  Nu are nevoie de nimic , de nimeni , de nici un motiv pentru care să-mi sechestreze imaginea în mintea lui inocentă , cu care-mi place să mă joc târziu când e mult prea obosit să mi se împotrivească. Aş fugi dacă nu aş şti că pot să-l fac să mă urască , dacă n-aş şti că e conştient că nu mă va avea vreodată , dacă nu aş şti că am nevoie de el ca să supravieţuiesc , dacă nu m-ar durea încă fiecare parte din corp şi dacă nu aş uita de mine de fiecare dată când mă sărută apăsat , după care se retrage indiferent.Aş fugi dacă nu aş şti că eu nu mai pot să iubesc.  Încă puţin şi totul va fi schimbat, mai trag un fum , îi mai privesc ochii goi şi mă arunc în marea mea , în adăpostul gândurilor nebune. 
- Să nu te îndrăgosteşti de mine ! 
    Ţigara îmi lasă un gust amar , buzele mi-s însângerate , imaginea putredă a iubirii îmi revine în minte cu fiecare înghiţitură dăunătoare . Vreau să mă înec , să simt gustul mării , să mă iubească aşa cum doar ea poate. Mă pierd printre figuri cunoscute şi oricât m-aş minţi , asta e viaţa mea şi-mi place. Îmi place să-l văd mereu acolo , pregătit să mă ajute dacă m-am ameţit prea rău sau să-mi ofere din nou geaca lui neagră în caz de mi-e frig . Îmi place să ştiu că în mintea lui nu sunt decât eu , că mâinile lui nu mai ating nici un corp , că hainele îi miros a mine , că nu simte decât gustul meu , că deşi îl înnebunesc , mă înţelege. Îmi place că mă sărută pe frunte înainte să plece , că îmi venerează privirea deşi ştie că ascunde atât de multe păcate, de vicii şi de secrete . Pur şi simplu .