29 aprilie 2011

Meditatie sau moment de rascruce.

Nothing gonna change my love for you

Asculta mai multe audio diverse 

 Vorbeam incontinuu . Evident , ma putea opri oricand dar prefera sa ma vada cum ma zbat atunci in fata lui , cu ochii in lacrimi  . Era insa prea tarziu , pentru mine si pentru oricine altcineva. Povestile raman povesti , asa cum realitatea-i mai dura ca niste vise aruncate pe un taram gol , infrumusetandu-l. Mereu am cautat sa fiu mai buna ca altii , dar nu atat de buna incat sa uit de unde am plecat si chiar credeam ca tinuta de mana voi reusi . Am inceput sa ma victimizez , sa ma consider totodata motivul pentru care nimic nu mergea cum trebuie in jurul meu . Cu timpul m-am obisnuit sau am lasat impresia ca vroiam sa ma obisnuiesc , cu timpul am invatat sa plang fara sa ma vada nimeni . Nu prea mi-a mers , m-am inchis in randuri scrise pentru cei pe care ii admir de la cel mai important om din viata mea la cel mai frumos copil ce adora rasariturile , si am uitat sa mai traiesc cu zambetul pe buze , derajandu-i pe altii cu rasul meu zgomotos in cascade . Daca stau si ma gandesc bine , am uitat enorm de multe lucruri sperand sa fiu mai buna , sa fiu perfecta . Urasc cuvantul asta si daca voi mai gasi pe cineva care tinde spre ea , ma voi feri , voi fugi si nu ma voi uita inapoi ..oricine ar fi acea persoana. Asa e mai simplu : sa fugi de ceea ce  e mai rau , ce consideri tu mai rau pentru ca mereu poate fi si mai si . Nu sunt perfecta , nici nu mai vreau sa fiu cea care tinde spre ea . M-am metamorfozat lent , de la un copil " batut cu lingura de lemn in cap " la o fata cu ochii verzi ce vrea sa devina scriitoare [ si un superavocat , nu conteaza. ] . Nu o sa ajung niciodata scriitoare pentru ca nu stiu sa spun 20 de cuvinte cu litera j intr-un minut .
           Sunt de multe ori , de prea multe ori , cea care lasa de la ea in orice. Inainte nu eram asa. Inainte de ce? Cui ii pasa? :) Cui ii pasa ca eu iubeam tot ce insemna culoare si ca acum singura ce-mi "coloreaza " garderoba nici macar nu-i culoare ? Inainte de a cadea intr-o prapastie si de a fi ajutata sa ies , ca un catelus pe care-l gasesti pe strada si il iei acasa ca sa il cresti . Mereu am fost o fiinta ciudata si sensibila si pentru asta m-am urat toata viata mea lunga ...pentru ca asa am fost destul de fragila incat multi sa-si incerce norocul si la roata sentimentelor mele . Nu stiu daca am fost vreodata sigura pe mine , in afara de atunci cand ma pregateam pentru un test .
             Stiu , Kate si William s-au casatorit. Mi-as fi dorit sa fiu eu printesa , dar nu cu William , cu printul  meu . Dar poate atunci as fi fost acuzata ca urmaresc sa-i fur inima  si sa fug cu ea in lume , sa o cheltui in cateva zile si nimeni sa nu o mai gaseasca. In Romania totul e posibil.

P.S. Am scris mult si fara rost.

6 comentarii:

  1. nu e nici mult nici fara rost..
    e cam o bucata din viata asta prin care trecem cu totii si avem aceleasi sentimente, trairi..
    cine n-ar vrea sa fie printesa printului sau?

    RăspundețiȘtergere
  2. intotdeauna cand ceva de pe blogul meu se afla intre ghilimele este transcris dintr-o carte citita..
    e o carte veche, am gasit-o in biblioteca, e veche tare:)).
    se numeste viata amoroasa a messalinei.

    RăspundețiȘtergere
  3. sigur, nu e foarte greu.
    cand ai gasit imaginea respectiva pe net, dai click pe ea si iei URLul.
    cand postezi pe blog ori vrei sa adaugi o imagine, ai niste optiuni : adaugare din fisier, din picasa si ce mai e acolo, apoi De la o adresa URL. dai click acolo, ai adaugat URLul si asta a fost.:D
    daca nu ai inteles, imi spui. iti fac screenuri:D si ti le trimit.

    RăspundețiȘtergere
  4. concursul va veni in luna iunie , din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  5. Perfectiunea e plictisitoarea...

    RăspundețiȘtergere

Cuvintele patrate nu intra in urechile rotunde :)