M-am saturat de sentimentul asta . Nu beau , nu fumez , nu ( mai ) urasc .. si atunci, daca sunt " curata " de ce toate mi se intampla mie ? De ce nu pot avea o viata calma , unde sa dainuiasca fericirea si iubirea ? Ah ... nu exista o asemenea viata .. Cei care n-au nimic , lupta sa primeasca ceva iar cei ce au totul dau cu piciorul pentru o distractie de o noapte. M-am saturat sa vorbesc despre altii , sa le dau sfaturi si pe mine sa ma ignor , sa imi spun doar ca va fi bine. Nu stiu sa-mi fiu un psiholog destul de bun, desi singura persoana cu care sunt sincera 100 % sunt eu , asa cu rele si cu bune. Sunt negativista de cand ma cunosc si urasc asta . Ma gandesc ca poate din acest motiv eu sunt tinta tuturor fulgerelor. Imi pun mii de intrebari cu toate ca nu imi voi raspunde niciodata . Vreau sa scap de starea asta .. parca as fugi in lume , sa cunosc oameni noi carora le place marea si adora rasariturile. Ma simt singura , iar.. Nu mai pot scrie , ma doare inima..
ce farmec ar mai avea dacă toată viaţa noastră ar fi o fericire continuă?
RăspundețiȘtergere