Refugiu

 

    Te-am asteptat in gara , mult si timpul parca trecea altfel decat de obicei... mai incet, mai lin, mai apasator. Simteam cum sangele imi picura printre valve si ii auzeam zgomotul ciocnirii de peretii aortei .Timpul nu inceta sa ma sugrume cu acele lui , ca pe un cadran imens , fortandu-ma sa joc cel mai urat si nefinisat ritm . Pentru o secunda functiile vitale mi s-au oprit iar ochii mi-au izbucnit in lacrimi .  Era ca si cum ploaia si-ar fi oprit stropii inainte ca acestia sa se izbeasca mortal de pamant. Iar eu eram linia de frontiera intre tine si dragostea ta . 

     Vroiai totul din mine iar eu , vroiam sa fiu doar a ta . Te-ai apropiat incet , calcandu-mi pe pacate si ai micsorat distanta dintre noi, devenind aproape milimetrica . Iti simteam rasuflarea .  Ma priveai intens , ochii tai de cafea m-au sufocat. Clipeam sacadat, un pic  timid . Atunci .. in mijlocul garii pustii, fara trenuri , m-ai sarutat altfel. Treceau prin noi sentimente vechi , aruncate in cutii ascunse prin tine. Buzele ni s-au lipit proeminent , corpul meu neincetand sa tremure. 

      Te-ai oprit brusc . M-ai privit in ochi adanc, pana in suflet . Ai zambet strengaresc , cuprins de tot misterul fardat pe fata mea . 

      " Esti frumoasa ! "