10 iulie 2011

Fericire



    Am condus pe drumul asta de atâtea ori ...dar mi se termină combustibilul  de fiecare dată brusc .  Acum, învăţ să sper din nou cu toate că te iubesc de mii de ore. Pe mine mă face fericită viaţa şi gustul ei .   Poate şi soarele şi marea. 

9 comentarii:

  1. Ce dragut spus :X
    Ma regasesc in cuvintele tale, al naibii de mult si din ce in ce mai des. :)
    Mai scrie!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumoasa e iubireaaa!
    Mai ales cand inveti pas cu pas sa iubesti si mai ales cand scrii tu despre ea.

    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Ada , ma bucur enorm ca iti pot crea acest sentiment de regasire in cuvintele mele. Chiar e frumos ! :)

    @ Monica , e frumoasa cand scriu eu despre ea? :D:D Multumesc , m-ai facut sa rosesc :)):P !

    @ Bianca Dobrescu , :) !

    RăspundețiȘtergere
  4. marea este cel mai bun confident ... cate vise aruncate ascunde...cate confesiuni, cate iubiri sfaramate, cate dorinte, cate neimpliniri ... luv the sea... and love reading u

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc Elizabeth ! Imi place numele sau nickname-ul tau foarte mult!

    RăspundețiȘtergere

Cuvintele patrate nu intra in urechile rotunde :)