Am condus pe drumul asta de atâtea ori ...dar mi se termină combustibilul de fiecare dată brusc . Acum, învăţ să sper din nou cu toate că te iubesc de mii de ore. Pe mine mă face fericită viaţa şi gustul ei . Poate şi soarele şi marea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce dragut spus :X
RăspundețiȘtergereMa regasesc in cuvintele tale, al naibii de mult si din ce in ce mai des. :)
Mai scrie!
Ce frumoasa e iubireaaa!
RăspundețiȘtergereMai ales cand inveti pas cu pas sa iubesti si mai ales cand scrii tu despre ea.
>:D<
@ Ada , ma bucur enorm ca iti pot crea acest sentiment de regasire in cuvintele mele. Chiar e frumos ! :)
RăspundețiȘtergere@ Monica , e frumoasa cand scriu eu despre ea? :D:D Multumesc , m-ai facut sa rosesc :)):P !
@ Bianca Dobrescu , :) !
Dap>:D< cu placere
RăspundețiȘtergereFrumos articol 8->
RăspundețiȘtergere@ annitu , multumesc mult !:)
RăspundețiȘtergeremarea este cel mai bun confident ... cate vise aruncate ascunde...cate confesiuni, cate iubiri sfaramate, cate dorinte, cate neimpliniri ... luv the sea... and love reading u
RăspundețiȘtergereMultumesc Elizabeth ! Imi place numele sau nickname-ul tau foarte mult!
RăspundețiȘtergere