slăbiciuni

 

dacă aş putea, te-aş strânge în palmă ,  te-aş ţine acolo o veşnicie şi o zi 

până când , cu mila unui copil îndrăgostit de vocea ta  

te-aş reculege şi te-aş întregi puţin câte puţin 

     Iubire de noiembrie . Ne-am văzut. Mi-a amortizat buzele îngheţate cu cel mai tăcut sărut . În timp ce buzele ni se cunoşteau din nou , mi-am reamintit de ce îl visam atât de des şi de ce era trofeul unei mări zgomotoase. Ne-am iubit la margine de lume , mi-am îngropat toată ura în mâinile lui ce-mi conturau perfect corpul obosit de senzaţiile scurte , de şocurile primite de la viaţă. Mi-a iubit buzele, sprâncenele , ochii , obrajii ca şi cum ar fi fost ultima oară . S-au aprins lacrimile uşor pe pietrele pe care , recent curgeau de răutate . N-am fost conştientă de păcatul făcut , am iubit şi am fost iubită din nou şi din nou . 

      Am simţit acea ultimă scânteie şi i-am jurat că acest moment va fi omagiul adus lunii sub care am plâns împreună şi totuşi separaţi  . Fără cuvinte, fără lumină , fără senzaţii , fără realitate, fără lume, fără oxigen . Doar sentimente complicate şi priviri haine .  Zeci de minute în tăcerea surdă a unor suflete ce nu s-au mai văzut de mult şi care au profitat de neputinţa trupurilor de a se împotrivi. Şi-au făcut de cap , şi-au creat steaua lor în micul univers numit iubire.

      ...dacă mâine va pleca ,  ştiu că sufletul lui îmi aparţine .