Iarna asta nu am făcut oameni de zăpadă , nici îngeraşi , nu am purtat mănuşile pufoase şi nu am gustat sărutul sub ploaia de fulgi. Iarna asta a fost inumană deşi plănuiesc un atentat asupra vremii, am să sfidez lipsa zăpezii şi am să mă joc cu aburul ieşit sacadat din gură . Am învăţat destule încât să fiu mândră acum de ceea ce sunt cu toate că sunt abandonată moral de vise şi motive.
Toamna trecută a reprezentat începutul unei poveşti greu de citit , cu mii de semne de întrebare , urmate de multe puncte. Am purtat în spate sentimentul singurătăţii şi atunci când frunzele îşi sărutau nemuritorul iubit pentru ultima oară , am reuşit să zâmbesc cu toată inima , înconjurată de chipuri străine şi totuşi atât de calde. Am trăit momentul în care inima-mi creştea rapid şi râdea zgomotos. Toamna trecută am iubit norii mai mult ca niciodată pentru fericirea şi libertatea pe care mi-o inspirau. Pentru a doua oară în viaţă , toamna s-a dovedit a fi un zbucium prin care timpul a trecut ca o pasăre grăbită spre cuib în plină ploaie .
Vara trecută a fost momentul de trecere către drepturi şi legalităţi , către facturi şi griji , către iubirea pură şi stabilă , către eul matur al adolescenţei aflate pe muchie de independenţă. Am iubit marea în poze şi am suferit după îmbrăţişarea ei. Mi-a lipsit gustul sărat care mă ameţea mereu . Vara trecută m-a schimbat prin clipe profunde ce au devenit repede amintiri de care mă folosesc să ridic capul spre speranţă. Atunci mi-am pierdut prietenii puternice , false poate . Vara trecută a fost prima vară în care oamenii cu care mă obişnuisem s-au schimbat , m-au schimbat , m-au marcat. Cu doua anotimpuri în urmă , am atins apogeul anului . Am pierdut şi am câştigat deopotrivă.
Primăvara e vagă , aceleaşi sentimente de regret şi dor după anul trecut ca şi acum. Rămâne anotimpul plin de iubire şi speranţă , de trăiri profunde şi decizii importante . Am gustat din toate câte puţin şi am trăit atât de repede încât sufletul meu preferă ascunderea unor detalii . Primăvara trecută a fost a mea .
Ce-am câştigat şi ce-am pierdut e neimportant acum , deşi zâmbetul imperfect trădează înclinarea balanţei. La mulţi ani fericiţi !
La tine cum stă balanţa ? Câştig sau pierdere ?
Castig,pentru mine si lucrurile bune si cele mai putin bune sunt un castig,o experienta:)
RăspundețiȘtergereLa multi ani!
Un an nou fericit,plin de impliniri!
la mine cred ca e castig:) Un an nou fericit!foarte frumos postul tau:)
RăspundețiȘtergereA , am lucruri de învăţat de la tine ! Îmi plac oamenii optimişti. La mulţi ani şi ţie !
RăspundețiȘtergereTavi , 2-0 pentru câştig . La mulţi ani şi ţie !
RăspundețiȘtergereSunt in faliment...sentimental.La multi ani!
RăspundețiȘtergereAlbu Ionut , trist. Succes cu readucerea pe piaţă a sentimentelor , încearcă şi o asigurare ! La mulţi ani!
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereIn acelasi an dar totusi parca in alta lume eu, ca si multi alti oameni de pe planeta asta, am facut propriul bilant. Foarte diferit fata de cel de fata si totusi atat de apropiat!
baldovin , bilanţurile diferă datorită sentimentelor trăite de fiecare. M-aş bucura ca al tău să fie mai îmbelşugat din toate punctele de vedere:)
RăspundețiȘtergereFrumos!Imi place cum scrii.
RăspundețiȘtergereMai mult am pierdut decat am castigat.Sper sa imi iau revansa :*
Soll, e egalitate între câştig şi pierdere. Exact ca-n viaţă ! Mulţumesc mult pentru părerea ta! Fii mai mult decât sigură că lucrurile nu vor rămâne aşa!
RăspundețiȘtergereHey! N'am mai trecut pe aici de mult... din lipsa de timp in special... Imi era dor sa te citesc... Foarte dor chiar... Si vreau sa'ti spun ca nu conteaza cate ai pierdut in anul care a trecut atata timp cat ai castigat ceva, cat de putin... Eu, desi am pierdut foarte multe, am castigat suficient cat sa echilibrez balanta... Un an nou fericit si tie :* >:D<
RăspundețiȘtergere