9 ianuarie 2012

imperfect

unu
    Ai văzut-o pe stradă şi pentru prima dată-n viaţă ai simţit gustul inimii ce era gata să sară din piept , să te anunţe că ea e cea potrivită şi că dacă nu opreşti forţat timpul , vei pierde totul tău.  E frumoasă , e blondă şi are ochii mari albaştri , exact ca fetele din filmele la care erai obligat să te uiţi cu fosta. Părul lung îi încadrează special faţa , îi conturează trăsăturile fine iar gâtul perfect , păcătos , mormânt al săruturilor târzii, îţi fură privirea pentru milioane de secunde. Nu vroiai nimic de la ea , singura dorinţă era să o poţi privi . Mult şi neîntrerupt. În clipele acelea păreai un obsedat nemernic , ce dezbrăca femeile din priviri însă ea avea ceva mai spectaculos , mai fabulos , mai minunat şi mai perfect decât oricare femeie de pe strada, oraşul sau lumea asta. Buclele aurite se lăsau uşor pe umerii dezgoliţi. Era îmbrăcată cu o rochie neagră fără bretele , ce îi punea în evidenţă sânii şi talia . Părea o pasăre liberă , pregătită de necunoscut. Îşi mişca corpul nefiresc , un trup sculptat după tiparele acelei femei ideale . Rochia se termina puţin deasupra gleznelor ce păreau timide şi obosite de aventura prin care trecuseră de-a lungul vieţii .
   Te-ai apropiat de ea , fără să conştientizezi ,  vrând doar să o vezi mai de aproape. Nu ştii că femeile sunt mai frumoase de la depărtare , când sunt singure, când nu simt că sunt privite? Detaliile fac totul , Bob , detaliile fac răsăritul mai frumos decât apusul , la fel şi femeile. Mare greşeală că ai încercat să îţi împingi limitele dincolo de graniţa impusă de fostele iubite. Ai continuat timid , câte un pas spre cafeneaua deschisă non-stop pe marginea străzii din care se vedea marea albastră şi pură ca un tablou sălbatic al naturii , o forţă nebună calmată de valuri . Oamenii veneau doar pentru a citi o carte bună în faţa mării sau pentru a încheia afaceri , a cunoaşte alţi oameni , a bea cea mai bună cafea din oraş . Ea era singură la o masă din colţ din care putea privi toată strada ce se întindea până la intersecţia aglomerată de lângă cartierul celor înstăriţi şi marea. Se aşezase timid, nestingherit . Acum eleganţa picioarelor încrucişate o făceau şi mai frumoasă. De ce acolo ? Nu contează de ce. Era singură , putea aştepta pe cineva şi mai mult ca sigur nu era deschisă la o discuţie cu un necunoscut care se holbează de câteva zeci de minute analizându-i fiecare mişcare. 
   Într-un final , te-ai hotărât să aştepţi , să nu te arunci înainte ca până acum , nefiind pregătit pentru încă un eşec. Era doar o fată frumoasă , care ţi-a luat ochii inconştient. Să nu crezi că erai singurul. Până şi patronul cafenelei era atras de buclele aurite ale fetei şi a trecut toată comanda ca fiind din partea casei. 
  Bob,Bob,Bob. Uneori e mai bine să găseşti acel lucru simplu care să complice situaţia.

14 comentarii:

  1. mmm...cit de mult mi'a placut postarea !!! Fata frumoasa cu bucle blonde si ochi albastr-esti minunata !!!

    RăspundețiȘtergere
  2. e greu de obicei sa ilustrezi in cuvinte un impact, de orice gen ar fi el..Felicitari :) l-ai creionat atat de bine :) .

    RăspundețiȘtergere
  3. Lina, mă bucur că ţi-a plăcut ! Mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Puiule , pentru mine imposibilul e cel mai uşor lucru. Mulţumesc mult pentru felicitări şi pentru vizita ta! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Taylor Momsen<3.vroiam sa mearga la ea.:-w

    RăspundețiȘtergere
  6. Simona , multumesc , multumesc, multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  7. E superba postarea!!!! Esti atat de speciala!

    RăspundețiȘtergere

Cuvintele patrate nu intra in urechile rotunde :)