iubire tragică pe moarte..

 

     Şi cad. Încă sunt aruncată în abis şi gust din fiecare moment al morţii tale. Când ţi-am spus că meriţi să mori m-ai privit ca fiind cea mai oribilă persoană din istoria iubitelor tale . Nu ai realizat că sufletul meu e un criminal şi poate omorî fiecare parte din tine şi totuşi să reuşeşti să-ţi duci menirea la capăt. Mă întristezi. N-am ajuns să te cunosc până acum , poate de asta te-am iubit . M-ai transformat într-o creatură asemănătoare ţie , care se foloseşte de veninul unui cuvânt la nervi , care scuipă sentimente vechi pe gresiei din baie o dată cu fiecare lacrimă. Oare tu plângi ? Oare tu simţi căldura lumânării în serile târzii ? 

   Falsitatea mă irită , îmi provoacă confuzie şi-mi întoarce stomacul pe dos. Tu eşti făcut din falsitate . Eşti fals când îmbraci hainele alea elegante , cumpărate recent , care te maturizează precoce. Eşti fals când fumezi din ţigara electronică fără să simţi nicotina-n sânge. Doar muzica mi-aduce aminte de tine. Te-ai schimbat. Nu te mai mişti încet în hainele largi , nu mai miroşi a tutun ars sau a vise moarte , înecate cu o seară precedentă în braţele mele. Nu ştiu să accept alt  început . Poate doar începutul vieţii mele de mâine îmi surâde la ideea că tu nu vei mai fi. Mă simt bine. Te urăsc cu fiecare parte a corpului , cu fiecare celulă de sânge din corp , cu fiecare doză de aer pe care o înghit , oftând la cât de multă minciună încape într-un singur sentiment. 

  Te uit. De mâine , nu vei mai fi decât amintirea serilor de vară în care adormeam în întuneric , cu picioarele încrucişate . De mâine, nu vei însemna decât motivul tuturor lacrimilor fierbinţi ce au săpat adânc pe faţa-mi , lăsându-şi urmele pentru următoarele decenii . Şi spun acum , că nu voi mai iubi aşa. Nu voi mai stăpâni marea cu gândul şi nu-mi voi mai imagina cerul , pământul nostru. Nu meriţi . Nu merit. Promit să te uit. Promit să nu mă mai trezesc cu imaginea ta în minte, să nu-ţi mai şoptesc numele înainte de culcare , să nu mai tremur cu mâna pe telefon , aşteptând nervoasă un apel , să nu mai scriu mesaje pline de iubire , pe care să nu ţi le trimit de frică să nu le citeşti. De mâine, tu , inimă de piatră nu vei deveni decât o piatră . 

   Dacă aş putea să te târăsc în mintea mea, să vezi cât de mult însemnai şi cât de puţin însemni acum... Mi-ai îngropat grotesc ultimile sentimente umane pentru fiinţa ta . Sper să fii fericit , totuşi .
   Dumnezeu să te ierte, eu nu mai sunt în stare...