15 octombrie 2011

Poemul tău


    Te-am cunoscut din întâmplare şi mi-a plăcut . 
     Ţi-am desenat de multe ori portretul în gând
    Până când mi-ai dăruit primul sărut tremurând 
      Şi m-ai luat de mână , cu ochii mari şi tăcut 
   
        Aveai mâini fine , cu care mi-ai conturat trupul 
Cu care mi-ai şters lacrimile după ce ai aprins focul 
Miroseai a primăvară , a copil ascuns de lume 
Şi ai fost al meu prin amintiri , muşcături şi glume 

 M-ai învăţat să zâmbesc în faţa dezastrului
şi să nu uit că eu sunt clipa dintre iubire şi ură
Să nu uit să dau frâu liber mereu copilului 
şi să mă gândesc la tine în fiecare seară 

Am  fost tot ce-ai avut mai bun în tine 
Ai fost tot ce-am avut mai înfectat în mine
Am adormit îmbrăcată în cămaşa ta 
cu care acum o îmbrăţişezi pe alta 

Acum înveţi alte suflete să zâmbească 
să urască , să râdă , să plângă sau să trăiască
N-ai fost decât creatorul unui univers
şi ţi-ai bătut joc de creaţia ta , prin rimă şi vers 

N-ai scris niciodată despre iubirea noastră 
Pentru că nu ai învăţat încă să o preţuieşti 
Acum ,iubitule, îmi urăsc inocenţa proastă 
şi îţi doresc să înveţi cât mai repede să creşti. 

Îmi iau tocurile , sentimentele , privirile şi plec 
Să nu aştepţi din partea mea respect 
Îţi mulţumesc şi atât însetată de ură 
poate mâine voi muri după sărutul tău plin de cianură 

N-ai să mă uiţi curând , ştii asta 
oricâte ţi-ar mai trece prin pat 
doar una ţi-a pus capac.


p.s. nu mă pricep la poezie, un capitol închis - doar aşa pot vorbi pe limba ta iubitule. 



11 comentarii:

  1. E extraordinar, si nu glumesc.E foarte frumos.As citit-o toata ziua<3

    RăspundețiȘtergere
  2. Gelozie.
    O gelozie din aia fără gust, cu un pic mai multă ură amară. Mie a asta îmi miroase.

    Hmmm. Te simţi frustrată? Sau cred că mai mult ţi-e scârbă. Îmi aminteşti de filmul de azi, doar că acela, ironic şi clişeic, avea un final fericit. Ultima strofă...ar fi fost ce ţi-aş fi spus eu dacă n-ai fi scris-o. Te-ai mai deşteptat, cred, sau poate erai la fel şi nu te cunoşteam eu.

    Crede-mă, în lista mea de amintiri sunt atâţia care au trecut la stadiul de "idioţi" într-o frumoasă clipită. Nu nebuni, nu infideli sau geloşi sau posesivi sau fustangii, ci doar idoţii. Cuvintele alea descriu persoane care mai au un praf de creier. "Idioţii" sunt ăia care şi-au suflat singuri şi ultimul praf de creier. Învăţă să-i recunoşti repede şi ai să trăieşti o viaţă superbă, crede-mă.

    Şi decât să regreţi, sau să te consumi cu ură [că nici p'aia n-o merită, ştii bine], de ce nu te distrezi şi tu?

    Îmi aminteşti de melodia asta:

    http://youtu.be/PtKVhqc4Xm4

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-a placut. Cu adevarat. Plin de... feminitate. putere zdrobitoare si sentimente ascunse.
    Mi-a placut. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Atat de frumoasa aceasta postare , dar plina de atatea sentimente care au fost zdrobite :-s !

    As citi-o in fiecare secunda din viata mea ! :)

    Take care , my dear ! :*

    RăspundețiȘtergere
  5. Sayuuki , nu e gelozie. Chiar deloc sau poate.. poate sunt geloasă că alta îi va săruta încheietura mâinii , că alta îi va mângâia părinteşte creştetul capului , că alta îi va mirosi parfumul scump , că alta va locui pe umărul lui . Însă ştiu că nimeni nu o va face cum am făcut-o eu vreodată şi atunci nu ştiu dacă e gelozie. Poate regret, însă nici atât.
    Sincer, mă simt frustrată doar de gândul că mi-am închinat toate slăbiciunile inocent, fără să mă gândesc la sfârşit. Trebuia să realizez că o dată cu trecerea timpului nu se schimbă decât gusturile. Ştiu că mă iubeşte , poate mai mult decât îl iubesc eu şi dacă nu mă iubeşte, nu mi-ar privi poza când i-ar fi dor de mine. Prefer să păstrez doar amintirea lui în gând, nepătată inconştient.
    Pentru mine e ca un doliu. Tu în doliu te distrezi ? Mi-a murit o parte din mine şi acum nu mă ajută nimic. Tocurile mi-s aruncate într-un colţ de cameră , rujul ascuns în geantă şi nici măcar amintrea cu el nu mă face să fiu împlinită. Nu mă ajută decât timpul care va trece în ciuda faptului că iubirea mea rămâne întreagă şi neatinsă ci doar mascată de ură.
    Mulţumesc mult pentru comentariu , contează!

    RăspundețiȘtergere
  6. Adda , poate că sunt o nouă eu şi că cu adevărat există un nou început după un sfârşit . Sau poate e doar o simplă iluzie.

    Ea, mulţumesc dar dacă ai citi-o aşa de mult te-ai întrista. Pe mine mă trec fiori când o recitesc . Şi tu ai grijă de tine, pe româneşte.

    RăspundețiȘtergere
  7. Am vazut.Poezia sugereaza ura, dar asta o face asa frumoasa.

    RăspundețiȘtergere
  8. adica ura e frumoasa ? inca nu am invatat asta.

    RăspundețiȘtergere

Cuvintele patrate nu intra in urechile rotunde :)