calm

 

    Mi-au murit îngerii . I-am văzut întinsă pe spate , cum fugeau aprig de neliniştea unui suflet îngenuncheat de durere. Folosesc cuvinte slabe , la fel şi sentimente. Sunt ameţită de mirosul de ars , mă găsesc prea calmă. Nu mai plâng, am secătuit fără regrete. Inima mi-e fardată . Vorbesc sacadat , mă mişc uşor , alerg pe mijlocul străzii , zbor deasupra tuturor . Şi râd. În sfârşit nu am cătuşele unei amintiri dureroase, n-am trecut peste. N-am să trec vreodată. Sunt blestemată să-mi trăiesc viaţa după o mască nebună şi-mi place. Tac, aştept. Ţip şi fug. N-am nevoie de nimeni , vântul mi-e prieten.

Nervi

Îmi vâjâie gândurile ce se amestecă haotic în mijlocul realităţii mele 

Nu mai vreau amintiri dureroase , nu mai vreau să depind de altii 

Sunt eu , ceea ce nimeni nu poate fi

Sunt cea care te adoarme noaptea cu un simplu Te iubesc spus dulce

Sunt cea care te trezeşte cu cel mai complex Bună dimineaţa

din toate femeile care ţi-au trecut prin viaţă , prin pat

Sunt ultima fărâmă de respect din tine,  şi asta voi rămâne

N-ai învăţat niciodată cum să vorbeşti cu un suflet 

Ai fost doar o iluzie după care voi suferi câteva săptămâni , luni, ani sau secole

Inimă de piatră , acum pot spune sincer că tu pentru mine nu eşti decât 

trecutul.

prea mulţi oameni au murit pentru nimic.

 

   E război de doi ani câineşti . Mă lupt cu mine, cu celălalt eu , adică cu tine. Arunc cuvinte îndemnată de nervi , avântată în universul trist al unui sfârşit tragic. Cică toţi avem un destin , o linie dreaptă pe care El o ia şi o curbează după bunul plac , sperând că prin orice ar trece propietarul curbelor să ajungă mândru la porţile , păzite straşnic de entităţi sfinte. Nu, nu încerc să mă descopăr , nu încerc să mă mântuiesc. Păcatele mele n-ar încăpea pe lista cu răutăţi şi m-am obişnuit cu asta. Dacă toţi avem povestea scrisă , înseamnă că asta e povestea mea. Aşa s-a vrut să fie.  

  E război de doi ani câineşti . Mă lupt cu iubirea pentru tine . Mi-am imaginat de multe ori bătrâneţea afundată în amintirile tinereţii . Mi-e frică să te pierd şi sunt în stare să o recunosc. Mă căiesc , nu? Nu îmi pot imagina cerul fără stele sau lumea fără iubire. Totul constă în iubire, până şi existenţa lumii mele. Tu ai creat-o, n-ai voie şi nici opţiunea să renunţi. Eşti obligat să rămâi în mijlocul decorului care-ţi stă ca tron , ca altar , ca omagiu. Mi-e frică să fiu singură şi să mă înec în amintirile cu noi , cu zâmbetele speciale şi atingeri umane, rămaşi pe crestele euforiei , linşaţi de catastrofala respiraţie a celuilalt. Mi-ai lipsi enorm... aşa cum îmi lipseşti acum. Nimeni nu ştie nimic. Nici măcar marea nu mă mai cunoaşte.... Umărul tău mereu va fi al meu , cu toate că sună atât de stupid. 

   E război de doi ani câineşti. Mă lupt cu fericirea . Mă lupt în mii de moduri , mă lupt în tăcere , în pace , în neştiinţă , renunţ , învii , mor. Toate au mersul lor firesc în viaţă. De la cafeaua de dimineaţă până la marile decizii ce ne marchează viaţa sec , trecând mai repede decât ne imaginăm. E ciudat să ştiu că depind de alţii , că existenţa mea a depins de alte două inimi îndrăgostite care şi-au propus viitorul împreună dar care nu a fost să fie. Mi-e atât de frică uneori de soarta altora. Nu mi-aş dori să fiu ca ea, care a trecut prin prea multe. Nu mi-aş dori să fiu ca el , care a trecut prin prea puţine pentru câte a făcut. Dacă aş fi stăpânul tuturor , doar pentru o zi , aş pedepsi păcatele printr-un singur mod : i-aş lăsa să ştie că eu le cunosc fiecare parte întunecată şi că aş putea oricând să o descopăr în toată splendoarea . Fericirea mea constă în zâmbetul altcuiva. Dacă inima celui de lângă mine pocneşte de fericire sau doar zâmbeşte timid , atunci sufletul meu şi-a câştigat dreptul pentru încă o dată de a-mi susţine viaţa pe acest pământ. Mi-aş dori să visez mai des , pentru că asta înseamnă fericirea: să visezi cu ochii deschişi când sufletul a adormit plângând. 

    E război de doi ani câineşti. Mă lupt cu distanţa. Mi-a furat mii de momente în care totul putea fi invers, când totul putea fi dulce , când totul putea avea culoare , când totul meu trebuia să fie El, Ea şi toţi ceilalţi care îmi împrospătează existenţa. Dacă pui un cerşetor să aleagă între fericire şi avere , răspunsul te-ar uimi . Încearcă! Ieşi în lumea realităţii şi întreabă-ţi aproapele nefericit şi află răspunsul.  Distanţa mi-a furat iubirea, distanţa mi-a furat căldura părintelui , distanţa mi-a furat îmbrăţişarea mută prietenească. Distanţa a câştigat lupta, dar nu şi războiul. 

   E război de doi ani câineşti...dar n-am aflat nici până acum. Cine pune stop şi face pace când războiul ne ţine în viaţă? ....mă ţine în viaţă.

   

  

Concluzii

    Prima zi .

    Priviri ciudate care parcă mă scanau enervant , parcă păream cunoscută , parcă nu-mi era locul acolo. Bucurie, chip cunoscut în sfârşit scap de singurătatea unui fior al necunoscutului. Mereu am urât să fiu singură atunci când mănânc, când beau , când cânt , când dorm , dar mai ales când aveam nevoie de acea tăcere a unui suflet dispus să asculte. În adâncul subconştientului mă avântam în lumea mea cu el , crezându-l lângă mine pregătit de orice. Am salutat chipul cunoscut cu o stare atât de liniştită , de parcă totul era normal şi emoţiile nu mă stăpâniseră încă. Mi-e frig şi cald , mi-e frică dar curajul din mine e puternic . Eram pregătită de orice. Am plecat din universul meu măreţ pentru a mă încadra în rândul lumii bune , cu aspiraţii imense şi cu aşteptări enorme de la propria persoană. Priveam incomodată şi totuşi relaxată scările pe care va trebui să le urc timp de 4 ani de acum în colo , cu emoţiile orelor următoare , grăbindu-mă să nu întârzii după ce m-am trezit prea târziu din cauza alarmei duşmănoase. În acea zi mă trezisem devreme, mai devreme decât trebuia şi am aşteptat mult lângă lucrurile îndesate copilăresc în valiza cu care am pornit la drum.
    M-am ataşat inconştient de chipul cunoscut cu care mă imaginam deja comentând şi bârfind poate într-o pauză de-a unşpea cu o ţigară în mână , gesticulând haotic . Totul a trecut greu, prima zi , prima senzaţie , primul gust amar al vieţii de liceu. Cică asta e cea mai frumoasă perioadă din întreaga istorie a unui elev.  Pentru mine nu-i , cel puţin deocamdată.
   Au urmat repede noii profesori , noii colegi , noua clasă , noua şcoală , noua dirigintă . Fiind o fire mai calmă şi mai dezorganizată , mai timidă şi mai haotică la început , a fost prea mult pentru mine. N-am reţinut decât două-trei nume şi câteva cabinete cu care nu voi avea nici o legătură anul acesta, dar pe care e bine să le ştii. Mi-am imaginat altfel perioada asta - ar trebui să reţin o dată pentru totdeauna că atunci când nu te aştepţi se întâmplă cele mai spectaculoase lucruri. Suntem treizeci şi unul de suflete de filozofi  eliberate într-o clasă care va trebui să se obişnuiască cu muzica şi cu vocile noastre.
   Mi-au lipsit multe lucruri, mi-am promis că nu mă schimb. Vreau să ajung să cânt şi eu " Ani de liceu cu absenţe la română....." aşa cum l-au cântat toţi bobocii dinaintea mea.
   Şi când credeam că începutul e uşor , despărţirea mai grea s-a dovedit a fi mai complicat.

nimic

Am gasit jurnalul in care erau scrise cu multa dragoste , toate momentele impreuna , toate visele noastre , toate certurile zgomotoase. Era intact. nu-l atinsese nimeni , de frica sa nu fie prins in poveste ca un personaj negativ. Mi-am adus aminte de tine, altfel decat acum , mai pur si mai linistit , mai indragostit si mai zbuciumat , mai dulce si mai amar.
mai altfel .... mai ca mine.

Las Vegas , tigari , poker , argint , lacrimi ,  prezent si viitor si trecut , copii , Ioana , Kent , Specii , ura , indiferent , vacanta ,  dans mut , doi tineri din inima tarii , povesti , ochi mari ,  chip de lut  ,
discutii lungi ,visuri, desene animate, iubire,cuvant slut , ochelari de soare , trandafiri albi , orgoliu crescut , respect, cuvinte scurte, priviri ucigatoare, sentiment prefacut , mare , nisip , somn , unghii lungi negre, parintii tai , moment placut ,griji , viata, singuri , niciodata, tembeli , enervant, corp satisfacut ,parintii mei , sarut lasciv, imbratisare lunga , dragoste , copil increzut , inel , promisiuni , nervi , artisti  infometati , zambet crunt, decizii , legaturi bolnavicioase , amintiri uitate , nopti tarzii , punct.

p.s. Stiu sa pierd, stiu sa castig , stiu sa tip , stiu sa tac , stiu sa iubesc, stiu sa urasc. Nu stiu deloc sa iert , deloc.

joc terminat

    Mi-aş fi dorit să nu trebuiască să ajung aici , în momentul în care sunt gata să trag concluziile . Toată viaţa am trăit cu dorinţe şi vise iar acum sunt obligată să renunţ la ele pentru că ăsta nu e decât mesajul raţiunii mele. Am luat decizii pripite şi mi-am bătut capul cu ele degeaba , ca şi cum dacă aş fi luat eu situaţia în mâini ceva s-ar fi putut schimba. Am uitat brusc că eu nu ştiu să îmi asum consecinţele şi că până la urmă ajung cu faţa în palme dând frâu liber sentimentelor.
    Acum , pentru prima oară nu îmi mai pare rău şi nu mă rog ca ceva să se schimbe. Azi sunt gata să accept orice decizie luată la nervi  şi să trăiesc cu gândul că poate s-ar fi întâmplat altfel. Azi pielea nu mă mai doare şi nu mai suspină după mângâieri adânci , fragile, puternice , fine. Acum nu îmi lipseşte nimic. Nu urăsc, nu iubesc .  Mă simt diferit , ca şi cum pământul meu se învârte invers. Sunt uimită de gesturile mele. Nici azi şi nici mâine nu voi mai îngenunchea dureros .
     Toată viaţa m-am gândit mai întâi la alţii şi mi-am reglat gesturile, privirile, vorbele , bătăile inimii , respiraţia , aproape totul cu cel mai important pentru mine .  Mi se pare trist că trăiesc prin zâmbetele sau lacrimile altora şi nici măcar o amintire nu rămân după trecerea timpului. Oricine m-ar întreba dacă sunt sigură de cuvintele mele , ar rămâne dezamâgit sperând la un răspuns negativ. Şi ştiu că poimâine mi se va face dor de stabilitate, de echilibru dar mi-am promis că nimic nu mă va mai întoarce din drum. Mă doare corpul.

  îngerii m-au învâţat că lacrimile nu te ajută

atunci când inima ţi-e groaznic de mută

şi e prinsă într-un pat dintr-o morgă

într-o linişte statică

tot îngerii m-au învăţat că iubirea doare tare

dar n-am vrut să le dau ascultare

până când cu înima moartă

mi-am transformat corpul într-o pată

murdară.

 

tipat mut

    Ruj sters. Urme de rimel pe obraz . Amintiri halucinante. Lovituri dure. Urme nemuritoare. Suflet fragil . Am plecat nervoasa si-am zis ca totul s-a terminat. E greu sa o iei de la capat. Ma dor gandurile ! N-am nevoie de nimic.

surd.

Am intrat in scara murdara si m-am uitat in cutia postala , din instinct . Nu ma uit niciodata acolo , chiar daca astept vreo scrisoare sau un colet. Am gasit o revista de la Praktiker tare ciudata , mereu primim asemenea reviste insa nu le ia nimeni sa le rasfoiasca decat daca avem in plan vreo redecorare . Pe prima pagina scria mare : " M-am indragostit si...am simtit ca trebuie sa scriu ceva pe perete. Am facut o greseala. Am simtit ca o sa dureze pentru totdeauna.. Apoi, am simtit ca as vrea sa fie un poem. Nu o simpla propozitie. Apoi m-am simtit violet. Si ea s-a mutat la mine. Mai tarziu , ne-am despartit . M-am simtit singur . Dar dupa am simtit ca nu-mi place singuratatea si...m-am indragostit. Asa ca, am simtit ca trebuia sa scriu ceva pe perete " Poate destinul chiar are un cuvant de spus si eu m-am inselat. Nu ne facem noi viata , suntem niste actori pe o scena falsa.

p.s...daca nu ma credeti , spuneti pentru ca pot posta o fotografie. Eu am ramas uimita.

Alegerea mea

     Viaţa e un şir de alegeri obositoare , dure şi simple. E atât de uşor să faci un pas greşit fără să îţi dai seama! Am trăit mereu din greşelile altora şi am fost nevoită să accept lucruri greu de digerat doar pentru o clipă de fericire. Acum e timpul să aleg eu , să greşesc eu şi să suport tot eu. Deşi  lupta cu mine e mai grea de înţeles decât de explicat , m-am hotărât să accept şi altă culoare în viaţă .

   Soarele îmi lovea puternic şi deranjant pielea . Fără pic de regret am pornit spre marea care se afla la doi paşi de sufletul meu însetat . M-am aruncat brusc şi , ca un tablou nefinisat m-am contopit cu marea sălbatică . Mi-a hrănit sufletul cu vise şi cu valuri spumoase,libere, pure. Mi-am spălat corpul de păcate şi gândurile de intensitatea prezenţei tale. Pentru prima oară nimeni nu era împotriva mea . Mă simţeam vegheată de sentimente contradictorii . Urma să ies din clipa de relaxare şi să înfrunt din nou răutatea umană specifică . Am ales cu sufletul şi am rămas acolo , pe fundul mării fără gânduri. Doar eu şi marea.

p.s. ” Conştiinţa morţii ne animă să trăim mai mult.”

frozen

 

      Sunt gata sa zbor , sa te simt in sangele meu mai mult ca oricand . N-am nevoie de sperante , ti-am zis ca le urasc pentru ca rezista mai mult in inima,mintea,corpul tau decat mine. Am nevoie de ceea ce se cheama "sarutul de adio " , doar ca sa-mi dau seama ca tu esti cel pe care il vreau .. ca nu esti doar un vis anapoda, cu radacini in inima mea . Iubitule, ti-am mai vorbit despre noi inceputuri ? 

      Cat de greu e sa astepti sa te sune dupa orele petrecute impreuna pentru prima oara. Iti spui ca nu a fost sa fie , iti ridici pachetul de pe masa si tragi egoist din tigara slim . N-ai fost invatata sa astepti , tu , care i-ai avut pe toti pe care i-ai vrut , fara ca macar sa schitezi un zambet . Tu , care calca pe cadavre pentru a-si atinge scopul , esti acum cea care sta cu inima nelinistita gandindu-se la mii si mii de motive si intrebari . Poate nu ti-a stat parul bine, poate aveai ceva intre dinti , poate l-ai calcat pe picior in timpul dansului sau poate pur si simplu nu te-a placut. Nu,  nu se poate . Ai avut mii de suflete in mainile tale , mii de vieti carora le-ai indus o depresie majora . Nu ar avea cum sa nu te placa , cu toate buclele tale nedefinite , rosiatice , rebele. Si totusi , acum astepti . Ai terminat tigara , te ridici si te duci spre oglinda din baie , sperand sa iti gasesti defecte . Ai stat minute in sir , dar nu ti-ai gasit defecte majore. Ai un ten frumos , curat , ochi verzi sclipitori , bucle lungi , sprancene perfecte , dinti albi , rosul de pe buze inca e accentuat , umerii aliniati asimetric , nas indraznet , barbie ascutita si sublim pusa in armonie cu forma fetei. Esti frumoasa, o stii si te-ai folosit de asta toata viata ta. Uite , acum , in momentul in care iti dai seama inca o data ca esti facuta cu perfectiunea unui sculptor batran , n-ai pe nimeni alaturi . Esti singura pentru ca i-ai respins pe toti cei care si-ar fi dat totul pentru tine , pentru un simplu gest de iubire , de admiratie, de respect ...pentru orice de la tine, orice.  Ai calcat toata viata ta peste suflete ce nu-si doreau decat iubire , care erau gata sa te iubesca enorm pana cand ai fi devenit o femeie batrana , pana cand frumusetea ta nu ar mai fi fost atat de perfecta. 

     Ai revenit langa telefon , dupa prea mult timp in fata oglinzii . Nu te-a cautat , chiar daca au trecut cateva zile bune. Frumusetea ta nu l-a impresionat. Acum esti stearsa , lacrimile ti-au lasat urme pe chip , urme de rimel scump . El ti-a vazut splendoarea , dar a fost uimit de cat de usor vorbesti despre lucruri greu de imaginat , de cat de mult iti lipseste caldura inimii . Ai pierdut din nou , G. , ai pierdut uitandu-te undeva departe. Acum nu mai esti tu cea care zambeste malefic , dupa o crima , ci victima tragediei din corpul tau . Cat de trist e sa traiesti fara inima...

P.S. Vreau sa stiu povesti de iubire. Ai iubit vreodata ? Cum , cand ? Nu va sfiiti .. Secretele voastre vor fi in siguranta ! Inca iubesti ? Ce inseamna iubirea ? 

Birdy- Shelter  

Promisiuni .

    Mi-am promis ca o sa o iau de la capat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. I-am promis ca il voi iubi pentru totdeauna . Fac des promisiuni insa nu mereu ma tin de ele , chiar sper ca de data asta sa fie altfel . Vreau sa ma schimb , sa rad si sa vorbesc urat cand sunt cu ea , cum nu face nicio printesa. Era vremea sa iau masuri pentru ca asa sunt eu .. nu pot lasa ca timpul sa treaca pe langa mine fara sa ii fac eu ceva , sa ii schimb cursul banal . Am vazut ca in ultima vreme nu mai sunt asa coerenta , vorbesc mult si fara rost ca si cum as fi ascultata de cineva . E trist cum iti pui viata pe o foaie sperand sa fii inteles si cum totul se destrama dintr-o lovitura . Am promis ca voi fi mai optimista , vreau sa incep din nou sa traiesc alaturi de el , de ea .. si de voi .
   Daca imi iei iubirea , iti iau viata..

nu mai inteleg.

    M-am saturat de sentimentul asta . Nu beau , nu fumez , nu ( mai ) urasc .. si atunci, daca sunt " curata " de ce toate mi se intampla mie ? De ce nu pot avea o viata calma , unde sa dainuiasca fericirea si iubirea ? Ah ... nu exista o asemenea viata .. Cei care n-au nimic , lupta sa primeasca ceva iar cei ce au totul dau cu piciorul pentru o distractie de o noapte. M-am saturat sa vorbesc despre altii , sa le dau sfaturi si pe mine sa ma ignor , sa imi spun doar ca va fi bine. Nu stiu sa-mi fiu un psiholog destul de bun, desi singura persoana cu care sunt sincera 100 % sunt eu , asa cu rele si cu bune. Sunt negativista de cand ma cunosc si urasc asta . Ma gandesc ca poate din acest motiv eu sunt tinta tuturor fulgerelor.  Imi pun mii de intrebari cu toate ca nu imi voi raspunde niciodata . Vreau sa scap de starea asta .. parca as fugi in lume , sa cunosc oameni noi carora le place marea si adora rasariturile. Ma simt singura , iar..   Nu mai pot scrie , ma doare inima..