Iarna asta nu am făcut oameni de zăpadă , nici îngeraşi , nu am purtat mănuşile pufoase şi nu am gustat sărutul sub ploaia de fulgi. Iarna asta a fost inumană deşi plănuiesc un atentat asupra vremii, am să sfidez lipsa zăpezii şi am să mă joc cu aburul ieşit sacadat din gură . Am învăţat destule încât să fiu mândră acum de ceea ce sunt cu toate că sunt abandonată moral de vise şi motive.
Toamna trecută a reprezentat începutul unei poveşti greu de citit , cu mii de semne de întrebare , urmate de multe puncte. Am purtat în spate sentimentul singurătăţii şi atunci când frunzele îşi sărutau nemuritorul iubit pentru ultima oară , am reuşit să zâmbesc cu toată inima , înconjurată de chipuri străine şi totuşi atât de calde. Am trăit momentul în care inima-mi creştea rapid şi râdea zgomotos. Toamna trecută am iubit norii mai mult ca niciodată pentru fericirea şi libertatea pe care mi-o inspirau. Pentru a doua oară în viaţă , toamna s-a dovedit a fi un zbucium prin care timpul a trecut ca o pasăre grăbită spre cuib în plină ploaie .
Vara trecută a fost momentul de trecere către drepturi şi legalităţi , către facturi şi griji , către iubirea pură şi stabilă , către eul matur al adolescenţei aflate pe muchie de independenţă. Am iubit marea în poze şi am suferit după îmbrăţişarea ei. Mi-a lipsit gustul sărat care mă ameţea mereu . Vara trecută m-a schimbat prin clipe profunde ce au devenit repede amintiri de care mă folosesc să ridic capul spre speranţă. Atunci mi-am pierdut prietenii puternice , false poate . Vara trecută a fost prima vară în care oamenii cu care mă obişnuisem s-au schimbat , m-au schimbat , m-au marcat. Cu doua anotimpuri în urmă , am atins apogeul anului . Am pierdut şi am câştigat deopotrivă.
Primăvara e vagă , aceleaşi sentimente de regret şi dor după anul trecut ca şi acum. Rămâne anotimpul plin de iubire şi speranţă , de trăiri profunde şi decizii importante . Am gustat din toate câte puţin şi am trăit atât de repede încât sufletul meu preferă ascunderea unor detalii . Primăvara trecută a fost a mea .
Ce-am câştigat şi ce-am pierdut e neimportant acum , deşi zâmbetul imperfect trădează înclinarea balanţei. La mulţi ani fericiţi !
La tine cum stă balanţa ? Câştig sau pierdere ?