Se afișează postările cu eticheta regrete. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta regrete. Afișați toate postările

15 august 2011

Mi-e dor...



     Când eram mică mi-am promis că voi conduce lumea şi că îmi voi schimba destinul atunci când voi creşte mai mare . Uite-mă : am crescut , am trecut prin lucruri prin care nu aş fi vrut să trec şi n-am schimbat nimic. Sunt la fel de naivă , la fel de uşor de manipulat. E trist să realizez acum că ceea ce trebuie să fac nu ţine de mine, ci există factori care mă influenţează mizerabil de legal. Acum îmi doresc să fiu din nou copil şi să îmi retrag dorinţa , să îmi doresc să fiu doctor sau oricum .. ceva mai uşor. Dar nu se poate , sunt obligată să joc până la ultima carte fără ca măcar să banuiesc ce se va întâmpla mâine , fără să ştiu dacă voi mai fi fericită ca ieri sau dacă rămân la fel ca azi , plină de gânduri şi remuşcări. Cât de uşor era să părăsesc locul de joacă atunci când eram supărată , acum rămân cu furtuni de sentimente , cu mii de întrebări şi lovituri fatale. Aş vrea să fiu copil din nou , să sper, să mint şi să fiu certată de ai mei , să râd cu poftă , să joc acele prostii care nu aveau nici o noimă , să mănânc pe săturate fără să îmi fac griji că mă îngraş , să pot să mă murdăresc de nisip şi să nu fiu supărată. Ştiu că toţi avem dorinţe - am fost învăţată că un om cu dorinţe e un om viu - dar una există în fiecare trup zdrobit de realitatea crudă din clipele sălbatice,  pe care le petrecem fiind dezamăgiţi de cineva sau de ceva , şi anume să fim din nou copii. Nu cred că pe acest pământ se află o persoană care nu şi-ar dori să reia de la capăt povestea , măcar să schimbe o decizie luată la nervii de copii într-o ceartă stupidă. Da, e adevărat că în fiecare suflet obosit se găseşte acel copil nemuritor însă sunt foarte puţini cei care reuşesc să profite mârşav de magia acestuia cu toate că este singurul lucru care ne diferenţiază unul de celălalt . Îmi doresc pentru o clipă , pentru o oră sau un minut să fiu din nou copilul protejat de lacrimi şi durerea realităţii crude de către părinţii ce o dată de mult , erau şi ei fericiţi împreună.
      Din păcate slăbiciunea mea este singurătatea dar încep să mă obişnuiesc cu ea , mai mult sau mai puţin....

11 iulie 2011

frozen



      Sunt gata sa zbor , sa te simt in sangele meu mai mult ca oricand . N-am nevoie de sperante , ti-am zis ca le urasc pentru ca rezista mai mult in inima,mintea,corpul tau decat mine. Am nevoie de ceea ce se cheama "sarutul de adio " , doar ca sa-mi dau seama ca tu esti cel pe care il vreau .. ca nu esti doar un vis anapoda, cu radacini in inima mea . Iubitule, ti-am mai vorbit despre noi inceputuri ? 

      Cat de greu e sa astepti sa te sune dupa orele petrecute impreuna pentru prima oara. Iti spui ca nu a fost sa fie , iti ridici pachetul de pe masa si tragi egoist din tigara slim . N-ai fost invatata sa astepti , tu , care i-ai avut pe toti pe care i-ai vrut , fara ca macar sa schitezi un zambet . Tu , care calca pe cadavre pentru a-si atinge scopul , esti acum cea care sta cu inima nelinistita gandindu-se la mii si mii de motive si intrebari . Poate nu ti-a stat parul bine, poate aveai ceva intre dinti , poate l-ai calcat pe picior in timpul dansului sau poate pur si simplu nu te-a placut. Nu,  nu se poate . Ai avut mii de suflete in mainile tale , mii de vieti carora le-ai indus o depresie majora . Nu ar avea cum sa nu te placa , cu toate buclele tale nedefinite , rosiatice , rebele. Si totusi , acum astepti . Ai terminat tigara , te ridici si te duci spre oglinda din baie , sperand sa iti gasesti defecte . Ai stat minute in sir , dar nu ti-ai gasit defecte majore. Ai un ten frumos , curat , ochi verzi sclipitori , bucle lungi , sprancene perfecte , dinti albi , rosul de pe buze inca e accentuat , umerii aliniati asimetric , nas indraznet , barbie ascutita si sublim pusa in armonie cu forma fetei. Esti frumoasa, o stii si te-ai folosit de asta toata viata ta. Uite , acum , in momentul in care iti dai seama inca o data ca esti facuta cu perfectiunea unui sculptor batran , n-ai pe nimeni alaturi . Esti singura pentru ca i-ai respins pe toti cei care si-ar fi dat totul pentru tine , pentru un simplu gest de iubire , de admiratie, de respect ...pentru orice de la tine, orice.  Ai calcat toata viata ta peste suflete ce nu-si doreau decat iubire , care erau gata sa te iubesca enorm pana cand ai fi devenit o femeie batrana , pana cand frumusetea ta nu ar mai fi fost atat de perfecta. 
     Ai revenit langa telefon , dupa prea mult timp in fata oglinzii . Nu te-a cautat , chiar daca au trecut cateva zile bune. Frumusetea ta nu l-a impresionat. Acum esti stearsa , lacrimile ti-au lasat urme pe chip , urme de rimel scump . El ti-a vazut splendoarea , dar a fost uimit de cat de usor vorbesti despre lucruri greu de imaginat , de cat de mult iti lipseste caldura inimii . Ai pierdut din nou , G. , ai pierdut uitandu-te undeva departe. Acum nu mai esti tu cea care zambeste malefic , dupa o crima , ci victima tragediei din corpul tau . Cat de trist e sa traiesti fara inima...

P.S. Vreau sa stiu povesti de iubire. Ai iubit vreodata ? Cum , cand ? Nu va sfiiti .. Secretele voastre vor fi in siguranta ! Inca iubesti ? Ce inseamna iubirea ? 

17 iunie 2011

Ploaia - cel mai tacut confident


             Ador ploile de vara , tacute si reci . De mult timp ploaia nu-mi mai sterge durerea ci mi-o incanta . Nu ma mai intristez cand cerul plange ...din contra : rad si alerg printre stropi cu tine de mana sarutandu-ne si obligandu-ne sa tinem ochii inchisi . Ploaia are un singur defect : imi aduce aminte de tine si ma face sa-mi fie dor. M-am nascut pe o ploaie de primavara , o ploaie sincera ce avea sa-mi arate drumul tot timpul ... niciodata n-am inteles de ce e atat de linistitor sa vezi cum toate plantele , toti copacii , gazele si fluturii tac si lasa picaturile sa-i ude sufletul , de parca l-ar curata . Ploaia inseamna un nou inceput , ca 'cica' dupa fiecare ploaie vine un curcubeu . N-am vazut niciunul pana acum insa cred ca e asa de frumos , de simplu , de fericit ca aduce speranta ori de cate ori are nevoie acel suflet murdar. 
     Cand ploua imi aduc aminte de tine , de cat de norocoasa sunt si ma face sa zambesc . In trecut o uram pentru ca imi strica zilele in care ma jucam afara cu prietenii ce-mi jurau ca nu ne vom desparti niciodata. Acum totul s-a schimbat, dar nu tot timpul ... uneori cand ploua , ma gandesc ca poate altii nu au unde dormi si nu se bucura asa de tare de frumusetea unei ploi grabite de vara . De mica s-a dezvoltat frumos ca o floare , un om care se gandeste si la ceilalti poate mai mult decat trebuie..  Ai simtit vreodata mirosul ploii ? E atat de proaspat , de linistitor si de rece.. el ia toate pacatele murdare si le ingroapa in pamant , adanc . Cand sunt prea multe lucruri rele pe pamant , vine o ploaie razbunatoare ca sa ne trezeasca si sa ne arate inca o data ca nu e greu sa o iei de la capat .  
    Ploaia este cel mai tacut confident de cand eram mica . Ma uitam pe geam si-mi imaginam ca ea ma asculta , ca imi da sfaturi . Ma simteam atat de bine cand stiam ca nu eram singura impotriva tuturor , aproape la fel de bine cum ma simt acum cand sunt langa tine , copil matur , si-mi soptesti usor , limpede si apasator ca sunt cea mai importanta . 
   Sunt multe lucruri dupa care alergam in fiecare zi ca sa ne mentinem in aer , dar uitam esentialul : viata nu se masoara in de cate ori cazi , ci in de cate ori te ridici . Zambim rar .. e trist , la fel de trist cum ne uitam trecutul si cum uitam sa fim copii . Pe mine ploaia ma incanta , ma relaxeaza si ma face sa ma simt speciala .
    Cele mai frumoase momente sunt acelea in care suntem doar noi doi si o ploaie de vara ce ne vegheaza .. ce varsa in cinstea iubirii noastre lacrimi de fericire , de respect , de regret ca inca doi copii au devenit adulti , de frica sa nu uitam si noi de ea sau de copilarie ... Ploaia e un sentiment  al meu , al tau sau al Celui de sus.

5 mai 2011

confuzia



                 Cine iubeşte, îşi ascunde sentimentele, nu face rău celuilalt. Tu vrei să-mi faci rău?

                                        George Calinescu- Enigma Otiliei 

25 aprilie 2011

Mi-e dor !

       Te-am cunoscut acum câţiva ani  , mă inhibai , mă făceai de multe ori să te urăsc . Ai devenit o obsesie  pentru mine , un copil pe care trebuia neapărat să îl cresc .  N-am făcut nimic bine , te-am răsfăţat şi nu ţi-a plăcut  , am fost ca un părinte care te stresează zilnic cu " ai grijă , sună-mă când ajungi , ce faci nu e bine " până ai devenit o rebelă , vorba aia orice pui zboară la un moment dat. Mi-aş fi dorit să petrec mai mult timp cu tine,  pentru că erai perfectă , erai prietena pe care niciodată nu-mi doream să o pierd. Acum nu voi începe să-mi înşir aici toate regretele şi să mă plâng aşa cum o făceam odinioară în faţă ta. Îţi mulţumesc pentru că mi-ai fost muză şi pentru că m-ai ajutat să trec de la un nivel la altul , chiar dacă nu mi-am dat seama . Poate că niciodată nu vom fi din nou aşa cum am fost sau poate că nici măcar nu o să ştii vreodată cât de mult îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat. Faptul că  unii sau alţii ne-au desenat mustăţi pe un tablou important , ne-a cam despărţit sau poate doar grija mea sufocantă te-a îndepărtat . Încă nu ştiu , pentru că am aşteptat mereu un răspuns deşi niciodată nu ţi-am pus acea întrebare. Ne făcusem visuri , ele încă există , îţi promit că nu le voi lăsa să plece . Mereu le vei găsi aici . Mi-e dor de Suguş-urile prin pauze , de glumele pe seama altora , de orele petrecute în şir într-o cameră cu B. , lălăindu-ne pe notele scoase de chitara ta , de zâmbetul tău  , de brăţări , de îmbrăţişări când aveam nevoie una de alta , de "hai pa ! nu uita de sictir.! " ... mi-e dor de tine .  Vreau să îţi spun Paşte fericit ! Acum un an pe vremea asta , râdeam de seara Învierii . Îţi promit că amintirile noastre vor fi mereu vii ! Îţi urez să fii fericită mereu şi să ajungi cel mai bun hairstylist !
 
 
 P.S. Când ai ceva preţios , ar fi bine să îl păstrezi... " fii atent să nu pierzi diamante în căutarea ta de pietricele"