21 aprilie 2012

printre sticle .


când începutul are un miros mai dulce decât al unui parfum scump 


     M-am încărcat cu speranţe şi mi-am prins părul cât mai strâns într-o coadă fină , mi-am luat tocurile şi un zâmbet timid şi am plecat spre  visul care mi-a deranjat nopţile în ultima vreme.  Am pierdut trecutul , l-am abandonat în sângele lui , nemairămânându-mi decât iluzia perfecţiunii. Azi mă îndrept ameţită după nopţi grele spre ceea ce sună bine , miroase bine , spre cel care se joacă mai mult decât trebuie , spre cel care are nevoie de un antrenor perspicace , trecut prin meciuri. E tot un miraj , tot un vis al cărui fir narativ are mai multe conotaţii. Plin de răutate , de răzvărtire , de răbdare şi de răzbunare , îmi conturează divin linia corpului şi-mi şopteşte poveştile tuturor femeilor care i-au trecut prin pat , pe care le-a abandonat inuman după momente perfecte. Îmi place să-l ascult vorbind , să-i simt vibraţia toracelor aproape de urechea mea şi să-i ghicesc bătăile inimii . Deşi ştie că nu va fi nimic decât încă un suflet peste care sunt nevoită să trec , îmi zâmbeşte în fiecare dimineaţă udă şi-mi sărută fruntea ocrotitor. Cât mi-aş dori să nu fiu aşa , să nu îl târăsc prin cicatricile mele şi să nu îi urăsc bunătatea din ochi.

13 aprilie 2012

despre timp



   Îi simt umbra buzelor pe fiecare părticică din corp , apăsat şi păcătos .Mâinile lungi încă îşi au amprenta în părul meu sălbatic iar mirosul lui mi-e impregnat în piele , ca un tatuaj. S-a schimbat, asemeni vântului de iarnă , rece şi îndepărtat. Iubeşte alţi ochi , mângâie alt corp şi strigă alt nume. Timpul trece , oricât aş vrea eu să neg , şi îşi lasă prezenţa nesimţit peste tot şi toate. Din iubire rămâne cenuşă , din ură rămâne nimic. Din noi doi , rămân doi străini care îşi evită prezenţa .
   Eu visez alt suflet şi altă soartă .Mă lupt cu amintiri nebune cât stau aici , într-un loc , în locul nostru . Mă îmbăt cu nostalgie , cu regretul morţii , noaptea mă arunc în braţele neantului , în întunericul de care mi-a fost mereu frică  iar dimineaţă zâmbesc uşor , plină de păcate. Mă simt mai puternică , mai stăpână pe sentimente. Înţeleg că totul trece , că ceea ce părea imposibil s-a dovedit a fi ceva deja înfăptuit şi îmi place. Îmi place să cred că nu aşa a fost să fie , ci aşa a trebuit să fie , că buzele noastre nu aveau acelaşi gust , iar forma mâinilor ne era imperfectă .
   Vă urez tuturor un Paşte cât mai fericit şi împlinit alături de măşti prietenoase ! Eu voi fi acolo , mereu lângă voi , pentru că după atât timp faceţi parte din mine!

6 aprilie 2012

noapte udă



- genunchii-mi sunt lipiţi de geamul rece pe care se preling în armonie picături de ploaie 
sunt cea mai frumoasă femeie când plouă , când în părul meu se joacă lacrimi . -

    Mirosul unui nou început seamănă cu cel al ţigării arse îmbibat cu cel al unei cărţi noi. Mă ascund des în umbra ferestrei puternice şi-mi văd chipul oglindit perfecţionist în mrejele ei .  Îmi place să văd stelele noaptea când există prea puţină ură şi prea multă linişte. Am fost mereu atrasă de rezistenţa acestor minuscule dorinţe şi m-am imaginat zburând. După multă vreme zburam ca şi cum m-am născut în aer. Corpul mi-e ud şi cicatricile dor . Mă spăl de păcate , de nemurire. Ploaia înseamnă mai mult decât un refugiu , e un leac , un vis şi o amintire . Îmi lipseşte căldura siguranţei însă pentru aceste clipe sunt pregătită să renunţ la orice , pentru zborul gândurilor printre milioanele de semne de întrebare.  E greu să fii om , prefer să fiu o stea.

P.S. O dată cu răsăritul , puterile oamenilor mor .

2 aprilie 2012

imperfect II


-doi-

     Bob are părul închis în timp şi buzele mării. Ne cunoaştem de câteva milenii , am călătorit împreună printre stele şi am căutat fericirea în ură pentru a pierde timpul . L-am cunoscut când deja iubise şaisprezece primăveri şi avea aceiaşi ochi mari , mai negri ca părul . Ne-am întâlnit accidental , la o cafea scurtă dis-de-dimineaţă , după o noapte nebună în care şi-a pierdut fiecare părticică umană în părul sălbatic al unei copile . Era confuz , era sfârşit , era bărbatul pe care l-am iubit mereu. L-am privit mult , de la depărtare , până şi-a simţit fiinţa vegheată . Mi-a oferit cei mai dulci ochi şi cel mai adânc zâmbet . Ne-am apropiat , mi-a povestit cum că e prinţul tuturor dar că el nu şi-a trăit povestea , că îi plac vulturii şi că urăşte muzica proastă . Ne-am ascultat , eu ţipănd tăcere iar el aruncând întrebări fără răspuns.  Era târziu când , împins de frica unui alt ataşament fugitiv , a ieşit pe uşa cafenelei bătrâne din colţ . De atunci nu l-am mai văzut mult timp , poate încă jumătate de mileniu . Totuşi , l-am urmărit în visul tuturor femeilor ce i-au trecut prin aşternut , pline de speranţa unui viitor ce mai târziu avea să fie ucis de către nebunia acestui tânăr.
    7 martie , afundată în gândurile unei adolescente ameţite de mirosul cafelei îmbibat cu ţigările lungi aruncate într-un pachet pe masa de lângă , privesc pe jumătate goală de păcate , următoarea victimă . Roşcata cu unghii lungi perfecte şi un zâmbet cutremurător se aşezase timid lângă fereastra ce dădea spre lume. Bob , îndrăzneţ şi sigur pe orgoliul masculin , în încercarea de a o aduce în viaţa sa îi oferă o ciocolată caldă într-o cană roşie. Vânătoarea are nevoie de experienţă şi siguranţă iar Bob deţine câte puţin mai mult din fiecare. Pe chipul fetei se aştearnă liniştea dinaintea furtunii , dinaintea unui nou început . Perfect ! 
 - În speranţa că locul nu este ocupat , îmi permit să-ţi fur câteva secunde şi să-ţi complimentez culoarea ochilor albaştri ce-ţi scot în evidenţă părul atât de frumos. Ohh Bob , cuvintele îţi ies din torace atât de bine învăţate . Dacă nu te-aş cunoaşte , parcă m-aş îndrăgosti.