Viaţa e un şir de alegeri obositoare , dure şi simple. E atât de uşor să faci un pas greşit fără să îţi dai seama! Am trăit mereu din greşelile altora şi am fost nevoită să accept lucruri greu de digerat doar pentru o clipă de fericire. Acum e timpul să aleg eu , să greşesc eu şi să suport tot eu. Deşi lupta cu mine e mai grea de înţeles decât de explicat , m-am hotărât să accept şi altă culoare în viaţă .
Soarele îmi lovea puternic şi deranjant pielea . Fără pic de regret am pornit spre marea care se afla la doi paşi de sufletul meu însetat . M-am aruncat brusc şi , ca un tablou nefinisat m-am contopit cu marea sălbatică . Mi-a hrănit sufletul cu vise şi cu valuri spumoase,libere, pure. Mi-am spălat corpul de păcate şi gândurile de intensitatea prezenţei tale. Pentru prima oară nimeni nu era împotriva mea . Mă simţeam vegheată de sentimente contradictorii . Urma să ies din clipa de relaxare şi să înfrunt din nou răutatea umană specifică . Am ales cu sufletul şi am rămas acolo , pe fundul mării fără gânduri. Doar eu şi marea.
p.s. ” Conştiinţa morţii ne animă să trăim mai mult.”