tipat mut

    Ruj sters. Urme de rimel pe obraz . Amintiri halucinante. Lovituri dure. Urme nemuritoare. Suflet fragil . Am plecat nervoasa si-am zis ca totul s-a terminat. E greu sa o iei de la capat. Ma dor gandurile ! N-am nevoie de nimic.

surd.

Am intrat in scara murdara si m-am uitat in cutia postala , din instinct . Nu ma uit niciodata acolo , chiar daca astept vreo scrisoare sau un colet. Am gasit o revista de la Praktiker tare ciudata , mereu primim asemenea reviste insa nu le ia nimeni sa le rasfoiasca decat daca avem in plan vreo redecorare . Pe prima pagina scria mare : " M-am indragostit si...am simtit ca trebuie sa scriu ceva pe perete. Am facut o greseala. Am simtit ca o sa dureze pentru totdeauna.. Apoi, am simtit ca as vrea sa fie un poem. Nu o simpla propozitie. Apoi m-am simtit violet. Si ea s-a mutat la mine. Mai tarziu , ne-am despartit . M-am simtit singur . Dar dupa am simtit ca nu-mi place singuratatea si...m-am indragostit. Asa ca, am simtit ca trebuia sa scriu ceva pe perete " Poate destinul chiar are un cuvant de spus si eu m-am inselat. Nu ne facem noi viata , suntem niste actori pe o scena falsa.

p.s...daca nu ma credeti , spuneti pentru ca pot posta o fotografie. Eu am ramas uimita.

Refugiu

 

    Te-am asteptat in gara , mult si timpul parca trecea altfel decat de obicei... mai incet, mai lin, mai apasator. Simteam cum sangele imi picura printre valve si ii auzeam zgomotul ciocnirii de peretii aortei .Timpul nu inceta sa ma sugrume cu acele lui , ca pe un cadran imens , fortandu-ma sa joc cel mai urat si nefinisat ritm . Pentru o secunda functiile vitale mi s-au oprit iar ochii mi-au izbucnit in lacrimi .  Era ca si cum ploaia si-ar fi oprit stropii inainte ca acestia sa se izbeasca mortal de pamant. Iar eu eram linia de frontiera intre tine si dragostea ta . 

     Vroiai totul din mine iar eu , vroiam sa fiu doar a ta . Te-ai apropiat incet , calcandu-mi pe pacate si ai micsorat distanta dintre noi, devenind aproape milimetrica . Iti simteam rasuflarea .  Ma priveai intens , ochii tai de cafea m-au sufocat. Clipeam sacadat, un pic  timid . Atunci .. in mijlocul garii pustii, fara trenuri , m-ai sarutat altfel. Treceau prin noi sentimente vechi , aruncate in cutii ascunse prin tine. Buzele ni s-au lipit proeminent , corpul meu neincetand sa tremure. 

      Te-ai oprit brusc . M-ai privit in ochi adanc, pana in suflet . Ai zambet strengaresc , cuprins de tot misterul fardat pe fata mea . 

      " Esti frumoasa ! "

lacrimi de vaduva iubita

Iubitule ,



        M-am pierdut de multe ori in tine si am inceput sa tip in nestire , uitand ca tu esti casa mea , ca toate sentimentele mele sunt pentru tine , de la dragoste la ura , de la ura iar la dragoste si tot asa. N-ai inteles niciodata cat de multe lucruri ne sustin iubirea . Impartim aceeasi gura , acelasi suflet , aceeasi privire , acelasi gust, acelasi miros ...ca niste siamezi . Imi impart pana si inima cu tine .

  Am alunecat de atatea ori pe coastele tale si m-am ascuns intre vertebre , doar ca sa nu ma prinzi si sa ma scoti din tine pentru ca te incomodam . Ti-am provocat dureri fiind prea nestiutoare insa nu te-ai tratat. Ai preferat sa fiu eu medicamentul tau , chiar daca erai primul care il incerca . Iti cunosc toate secretele , toate colturile , toate fetele , toate zambetele . Stiu cand ai nevoie de mine , cand ramai fara aer din cauza buzelor mele si nu renunti . Ma chemi ori de cate ori te simti singur si ma tii in tine mult timp , pana vine alta si iti da speranta. Mereu cel mai mare inamic al meu a fost speranta , o urasc pentru ca ocupa mai mult loc in inima ta decat mine . Mi-ai spus ca sunt copilul tau si n-am sa uit . Pentru asta te voi vindeca ori de cate ori simti nevoia , indiferent ca inima ta este a mea sau a celeilalte.

    Sunt veninul tau . Sunt in sangele tau , inima de piatra .

                                                                                                                Cu drag , eu.