Mi-e dor...

     Când eram mică mi-am promis că voi conduce lumea şi că îmi voi schimba destinul atunci când voi creşte mai mare . Uite-mă : am crescut , am trecut prin lucruri prin care nu aş fi vrut să trec şi n-am schimbat nimic. Sunt la fel de naivă , la fel de uşor de manipulat. E trist să realizez acum că ceea ce trebuie să fac nu ţine de mine, ci există factori care mă influenţează mizerabil de legal. Acum îmi doresc să fiu din nou copil şi să îmi retrag dorinţa , să îmi doresc să fiu doctor sau oricum .. ceva mai uşor. Dar nu se poate , sunt obligată să joc până la ultima carte fără ca măcar să banuiesc ce se va întâmpla mâine , fără să ştiu dacă voi mai fi fericită ca ieri sau dacă rămân la fel ca azi , plină de gânduri şi remuşcări. Cât de uşor era să părăsesc locul de joacă atunci când eram supărată , acum rămân cu furtuni de sentimente , cu mii de întrebări şi lovituri fatale. Aş vrea să fiu copil din nou , să sper, să mint şi să fiu certată de ai mei , să râd cu poftă , să joc acele prostii care nu aveau nici o noimă , să mănânc pe săturate fără să îmi fac griji că mă îngraş , să pot să mă murdăresc de nisip şi să nu fiu supărată. Ştiu că toţi avem dorinţe - am fost învăţată că un om cu dorinţe e un om viu - dar una există în fiecare trup zdrobit de realitatea crudă din clipele sălbatice,  pe care le petrecem fiind dezamăgiţi de cineva sau de ceva , şi anume să fim din nou copii. Nu cred că pe acest pământ se află o persoană care nu şi-ar dori să reia de la capăt povestea , măcar să schimbe o decizie luată la nervii de copii într-o ceartă stupidă. Da, e adevărat că în fiecare suflet obosit se găseşte acel copil nemuritor însă sunt foarte puţini cei care reuşesc să profite mârşav de magia acestuia cu toate că este singurul lucru care ne diferenţiază unul de celălalt . Îmi doresc pentru o clipă , pentru o oră sau un minut să fiu din nou copilul protejat de lacrimi şi durerea realităţii crude de către părinţii ce o dată de mult , erau şi ei fericiţi împreună.

      Din păcate slăbiciunea mea este singurătatea dar încep să mă obişnuiesc cu ea , mai mult sau mai puţin....

Ana

   Am de luat decizii . N-am nevoie de galagia ceasului de pe perete si nici de zgomotul aprig al lacrimilor strivite de palmele mele. Nu e timp de regrete , nu e timp de amintiri . Doar decizii clare , fugitive , dure , fatale.
  
 
   Plouă îngrozitor. Străzile sunt pustii , doar maşini în care se află suflete ale căror destine pot fi năruite de un accident. Pe trotuarul slăbit de soarele aprig din timpul zilei se aud zgomotele tocurilor unei frumoase roşcate. Se  grăbeşte , aproape aleargă . Lacrimile nu i se deosebeau de picurile de ploaie , buclele erau lăsate , ochii îi erau conturaţi groaznic de un rimel scump . E dezamăgită . E singură . După câteva minute de mers s-a descălţat şi şi-a căutat drum pe bordura pe care în copilărie mergea ţinută de mână cu tatal ei şi pe care acum câteva zile îşi scria iubirea alături de El tot desculţ , tot de mână , tot zâmbind. S-a oprit brusc şi s-a aşezat .  Palmele îi acopereau faţa , vroia să simtă o barieră sau o limită , să nu cumva să îi plece raţiunea din mintea sufocată de gânduri negre. O priveam insistent de pe banca de lângă florărie. Îmi place să stau acolo când plouă , e un adăpost atât de liniştit , pot privi lumea fără să fiu băgat în seamă şi să îmi imaginez locurile spre care se îndreaptă , sa le creez o poveste ,un destin , un ideal ,un trecut . Toate astea până să treacă strada pentru că ia sfârşit contactul vizual. Ea nu se mişca . Suspina stingher în timp ce se juca inconştientă cu piele fină de pe picioare , ca un fel de îmbrăţişare imaginară.  Am făcut ceea ce ştiu mai bine :  i-am creat o viaţă aşa cum fac cu toată lumea. Dar exista o problemă , era atât de tristă încât nimic nu mă putea face să nu vreau să o fac fericită. Mi-am imaginat cum va ajunge acasă unde o va aştepta El , cel care a dezamăgit-o crunt şi îi va explica că nu a vrut să întârzie , că traficul e teribil în acest oraş şi că o roagă să îi mai dea o şansă. Probabil Ea nu îl va ierta , dar mâine i se va face dor de dimineţile ameţite de mirosul cafelei în doi aşa că se vor împăca. Mereu sunt urcâşuri şi coborâşuri dar rar linia de plutire e accesibilă tuturor , ceva ca totul sau nimic. S-a ridicat brusc şi a plecat spre strada care ne-ar fi încheiat discuţia. N-am oprit-o , nu am întrebat-o cum o cheamă , nu am vrut să o ajut deşi poate doar de asta ar fi avut nevoie. I-am pus eu un nume : Ana , fata desculţă fără trecut. E un nume atât de simplu şi de curajos.  A trecut strada şi a plecat din imaginaţia mea . Nu-mi voi aminti de ea ştiu asta.

 Am decizii importante de luat .

Despre mine sau despre încrederea în sine

        Dacă mă pui să îţi vorbesc despre iubire , despre ură , despre el sau despre răsărit , nu mi-ar ajunge timpul din clepsidra pe care o ţii pe noptieră , primită probabil cadou de la cineva neinspirat. Despre mine n-am putut niciodată să vorbesc cu nonşalanţă , să spun că sunt imperfectă. Mai imperfectă decât poţi crede.  Am păstrat aparenţele deşi orice purtător de coloană vertebrală ştie că în majoritatea cazurilor aparenţele se dovedesc a fi doar aparenţe. Nu ştiu dacă am fost oprită vreodată să mă afirm , să ridic mâna spre cer în semn de speranţă . Vorbesc despre speranţă , deşi am motivele mele să nu o agreez , pentru că am fost informată că mereu trăim cu ea fie că vrem , fie că nu , fie că ştim , fie că nu . Mă iubesc pentru ceea ce sunt , pentru că totul e vag şi întunecat dacă nu te regăseşti şi nu ai încredere în tine . Mă iubesc , nu ţin la mine , nu mă protejez exagerat şi nu am grijă de tenul sau de mâinile mele . Pur şi simplu îmi iubesc sufletul , inima şi sentimentele.  Da , am defecte , o grămadă dar m-am obişnuit cu ele . Am încetat de mult să mă consider cel mai mic om de pe pământ , deşi la înălţimea mea ar fi fost un pleonasm , iar asta m-a ajutat să trec peste dezamăgiri mult mai uşor.  N-am regrete , sunt la început de drum , am timp să îmi fac idei , probleme sau să îmi pun întrebări esenţiale precum de ce trebuie să pierdem ceva ca să realizăm că este important. Deocamdată , reuşesc lejer să vorbesc despre el , ca o oază a imaginaţiei mele , dar şi despre ea , ca o amintire dureroasă .
      Am mii de defecte . Mă trezesc târziu , mă culc târziu , mănânc ciocolată , ignor sfaturile pe care le consider că nu sunt destul de bune , vorbesc mult , am un râs zgomotos ( de care te poţi îndrăgosti uşor , dar pe care ajungi să îl urăşti cu timpul pentru că devine ironic ) , n-am prieteni  , urăsc şi mint ( nu contează scopul ? ) . Aşa cum el mă iubeşte de atât de mult timp , aşa mă iubesc şi eu , deşi iubirea mea e mai recentă.
    Nu mă întreba niciodată de ce fac un lucru , pentru că îmi urmez sentimentele de cele mai multe ori şi uneori chiar îmi iese. Nu sunt o persoană calculată care să îşi aranjeze gândurile , chiar dacă la decizii importante asta ar trebui să fac . Mă iubesc aşa cum sunt dar urăsc persoanele care mă îndeamna sa fiu eu , iar după mă judecă aspru.
      Sunt cine vreau să fiu , când vreau să fiu şi cum vreau să fiu !
                         

Piesa zilei :  Alexander Rybak- "OAH"  

Fericire

    Am condus pe drumul asta de atâtea ori ...dar mi se termină combustibilul  de fiecare dată brusc .  Acum, învăţ să sper din nou cu toate că te iubesc de mii de ore. Pe mine mă face fericită viaţa şi gustul ei .   Poate şi soarele şi marea. 

lacrimi de vaduva iubita

Iubitule ,



        M-am pierdut de multe ori in tine si am inceput sa tip in nestire , uitand ca tu esti casa mea , ca toate sentimentele mele sunt pentru tine , de la dragoste la ura , de la ura iar la dragoste si tot asa. N-ai inteles niciodata cat de multe lucruri ne sustin iubirea . Impartim aceeasi gura , acelasi suflet , aceeasi privire , acelasi gust, acelasi miros ...ca niste siamezi . Imi impart pana si inima cu tine .

  Am alunecat de atatea ori pe coastele tale si m-am ascuns intre vertebre , doar ca sa nu ma prinzi si sa ma scoti din tine pentru ca te incomodam . Ti-am provocat dureri fiind prea nestiutoare insa nu te-ai tratat. Ai preferat sa fiu eu medicamentul tau , chiar daca erai primul care il incerca . Iti cunosc toate secretele , toate colturile , toate fetele , toate zambetele . Stiu cand ai nevoie de mine , cand ramai fara aer din cauza buzelor mele si nu renunti . Ma chemi ori de cate ori te simti singur si ma tii in tine mult timp , pana vine alta si iti da speranta. Mereu cel mai mare inamic al meu a fost speranta , o urasc pentru ca ocupa mai mult loc in inima ta decat mine . Mi-ai spus ca sunt copilul tau si n-am sa uit . Pentru asta te voi vindeca ori de cate ori simti nevoia , indiferent ca inima ta este a mea sau a celeilalte.

    Sunt veninul tau . Sunt in sangele tau , inima de piatra .

                                                                                                                Cu drag , eu.

Sec !

Peste zeci de ani le voi spune stranepotilor ca am supravietuit sfarsitului lumii de 5 ori !! 

       Hmm , au venit rezultatele la examene : 8.85 la romana si 9.30 la mate ! :))  Eu inca sunt in soc pentru nota la romana dar si pentru cea la mate pentru ca e exact invers asteptarilor mele . Acum... n-am ce face , e bine si asa . Monica , sper sa fii si tu multumita ! :*

Promisiuni .

    Mi-am promis ca o sa o iau de la capat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. I-am promis ca il voi iubi pentru totdeauna . Fac des promisiuni insa nu mereu ma tin de ele , chiar sper ca de data asta sa fie altfel . Vreau sa ma schimb , sa rad si sa vorbesc urat cand sunt cu ea , cum nu face nicio printesa. Era vremea sa iau masuri pentru ca asa sunt eu .. nu pot lasa ca timpul sa treaca pe langa mine fara sa ii fac eu ceva , sa ii schimb cursul banal . Am vazut ca in ultima vreme nu mai sunt asa coerenta , vorbesc mult si fara rost ca si cum as fi ascultata de cineva . E trist cum iti pui viata pe o foaie sperand sa fii inteles si cum totul se destrama dintr-o lovitura . Am promis ca voi fi mai optimista , vreau sa incep din nou sa traiesc alaturi de el , de ea .. si de voi .
   Daca imi iei iubirea , iti iau viata..

Dorinte

Imi doresc sa invat sa zbor ca sa pot scapa de durerea picioarelor din cauza pantofilor. Imi doresc sa caut fericirea in inima ta si sa o gasesc ori de cate ori imi permit. Vreau sa te am pentru totdeauna si inca o zi. Imi doresc sa invat sa dansez , ca sa nu te mai calc in momentele in care toti ne privesc. Vreau sa stiu sa cant 100 de melodii la chitara . Imi doresc sa invat sa cant la chitara. Vreau sa rad iar , cu toata inima . Imi doresc sa invat sa gatesc . Vreau sa te vad razand . Imi doresc sa vad apusul si sa simt ploaia. Imi doresc sa mananc ciocolata cu alune .  Vreau sa o ascult pe Avril Lavigne , asa cum o faceam odata. Imi doresc sa gasesc pestisorul  de aur si sa-i cer trei dorinte . Vreau sa fiu red  .  Imi doresc sa dansez cu tine . Imi doresc sa rad cu tine , sa plang cu tine , sa mazgalim , sa gatim . Imi doresc sa uit de tot astazi . Vreau sa fiu cu tine. Imi doresc sa invat sa desenez.  Acestea sunt dorintele mele pentru ziua de azi . Cer prea mult ?

Care sunt dorintele tale ?

Despre Elizabeth

Capitolul 1

 

        V-o prezint pe Elizabeth .

Elizabeth are parul roscat si ochii negri , intunecosi .

Elizabeth uraste minciuna , spanacul  si pauzele scurte de tigara .

Locuieste in inima unui orasel agitat dar si-ar dori sa cunoasca Londra .

Traieste cu o pisicuta , Tayo , grasa si pufoasa .

Se uita la TV in fiecare seara si adoarme ascultand-o pe Oprah .

Elizabeth asculta muzica in casti cand pleaca la scoala si il uraste pe profesorul de desen.

Nu a stiut niciodata sa deseneze iar acum daca se chinuie nu ii iese decat niste linii pe o foaie alba.

Nu mananca seara si vorbeste foarte mult la telefon .

Are un corp frumos insa mereu si-l ascunde sub haine largi .

Isi prinde parul intr-o coada lunga si se joaca cu el atunci cand se concetreaza .

Poarta ochelari dar ochii ii ies in evidenta de fiecare data cand ridica privirea din pamant.

Elizabeth iubeste mult o persoana tare ciudata , dar iubeste cu adevarat.