slăbiciuni

 

dacă aş putea, te-aş strânge în palmă ,  te-aş ţine acolo o veşnicie şi o zi 

până când , cu mila unui copil îndrăgostit de vocea ta  

te-aş reculege şi te-aş întregi puţin câte puţin 

     Iubire de noiembrie . Ne-am văzut. Mi-a amortizat buzele îngheţate cu cel mai tăcut sărut . În timp ce buzele ni se cunoşteau din nou , mi-am reamintit de ce îl visam atât de des şi de ce era trofeul unei mări zgomotoase. Ne-am iubit la margine de lume , mi-am îngropat toată ura în mâinile lui ce-mi conturau perfect corpul obosit de senzaţiile scurte , de şocurile primite de la viaţă. Mi-a iubit buzele, sprâncenele , ochii , obrajii ca şi cum ar fi fost ultima oară . S-au aprins lacrimile uşor pe pietrele pe care , recent curgeau de răutate . N-am fost conştientă de păcatul făcut , am iubit şi am fost iubită din nou şi din nou . 

      Am simţit acea ultimă scânteie şi i-am jurat că acest moment va fi omagiul adus lunii sub care am plâns împreună şi totuşi separaţi  . Fără cuvinte, fără lumină , fără senzaţii , fără realitate, fără lume, fără oxigen . Doar sentimente complicate şi priviri haine .  Zeci de minute în tăcerea surdă a unor suflete ce nu s-au mai văzut de mult şi care au profitat de neputinţa trupurilor de a se împotrivi. Şi-au făcut de cap , şi-au creat steaua lor în micul univers numit iubire.

      ...dacă mâine va pleca ,  ştiu că sufletul lui îmi aparţine .

Ana II

      Am revăzut-o azi dimineaţă. O femeie ce inspira respect de sine , inteligenţă şi o frumuseţe rară . Nu mi-a luat mult să o recunosc chiar dacă la ultima întâlnire , la care m-a ignorat complet şi la care ploaia ne-a fost martoră , nu arăta prea uşor de descifrat. Ştiam de buclele-i de foc şi privirea ugicătoare , în plus mersul era acelaşi sacadat , ce scotea la lumină furtuna din interiorul ei . Azi nu plângea , azi nu era fata desculţă fără trecut . Azi era o femeie demnă de cele mai frumoase complimente . Tablou mirific :  parfum scump de lămâie şi scorţişoară , tocuri înalte , unghii roşii , rochie neagră şi bucle perfect definite căzute întâmplător pe umerii dezveliţi de fâşia de material ce o ascundea de ochii înfometaţi ai bărbaţilor virili. Azi , pe aceeaşi stradă care a născut atâtea poveşti , am cunoscut o altă faţă a Anei ,  fata desculţă .
      Am aflat multe despre ea , cum că nu e din oraş ci că e o braziliancă înrăită , fără mulţi prieteni , singură , venită în oraş cu afaceri banale împreună cu iubitul ei , un actor brazilian de asemenea. M-am gândit că nu i-am creat povestea potrivită , că nu crescuse pe această stradă , că nu o ţinuse nimeni de mână pe bordura bătrână şi că nu e un suflet suferind . Probabil că îşi stricase maşina şi de aceea plângea acum câteva zile pe ploaie. Nu o mai consideram o femeie puternică şi parcă începeam să mă urăsc pentru că am vrut să îi creez trecutul perfect , precum şi viitorul pentru că ea deja le avea . Azi mi-am schimbat părerea despre o necunoscută. Mi-ar fi plăcut să nu o fi revăzut niciodată şi să rămână aceeaşi Ana , fata desculţă. Ah , am aflat că o cheamă altfel , un nume brazilian care mie nu-mi place  . Însă am hotărât ca să rămână Ana în gândurile mele.


p.s. " Puterea este amanta mea. " N.B.

Ana

   Am de luat decizii . N-am nevoie de galagia ceasului de pe perete si nici de zgomotul aprig al lacrimilor strivite de palmele mele. Nu e timp de regrete , nu e timp de amintiri . Doar decizii clare , fugitive , dure , fatale.
  
 
   Plouă îngrozitor. Străzile sunt pustii , doar maşini în care se află suflete ale căror destine pot fi năruite de un accident. Pe trotuarul slăbit de soarele aprig din timpul zilei se aud zgomotele tocurilor unei frumoase roşcate. Se  grăbeşte , aproape aleargă . Lacrimile nu i se deosebeau de picurile de ploaie , buclele erau lăsate , ochii îi erau conturaţi groaznic de un rimel scump . E dezamăgită . E singură . După câteva minute de mers s-a descălţat şi şi-a căutat drum pe bordura pe care în copilărie mergea ţinută de mână cu tatal ei şi pe care acum câteva zile îşi scria iubirea alături de El tot desculţ , tot de mână , tot zâmbind. S-a oprit brusc şi s-a aşezat .  Palmele îi acopereau faţa , vroia să simtă o barieră sau o limită , să nu cumva să îi plece raţiunea din mintea sufocată de gânduri negre. O priveam insistent de pe banca de lângă florărie. Îmi place să stau acolo când plouă , e un adăpost atât de liniştit , pot privi lumea fără să fiu băgat în seamă şi să îmi imaginez locurile spre care se îndreaptă , sa le creez o poveste ,un destin , un ideal ,un trecut . Toate astea până să treacă strada pentru că ia sfârşit contactul vizual. Ea nu se mişca . Suspina stingher în timp ce se juca inconştientă cu piele fină de pe picioare , ca un fel de îmbrăţişare imaginară.  Am făcut ceea ce ştiu mai bine :  i-am creat o viaţă aşa cum fac cu toată lumea. Dar exista o problemă , era atât de tristă încât nimic nu mă putea face să nu vreau să o fac fericită. Mi-am imaginat cum va ajunge acasă unde o va aştepta El , cel care a dezamăgit-o crunt şi îi va explica că nu a vrut să întârzie , că traficul e teribil în acest oraş şi că o roagă să îi mai dea o şansă. Probabil Ea nu îl va ierta , dar mâine i se va face dor de dimineţile ameţite de mirosul cafelei în doi aşa că se vor împăca. Mereu sunt urcâşuri şi coborâşuri dar rar linia de plutire e accesibilă tuturor , ceva ca totul sau nimic. S-a ridicat brusc şi a plecat spre strada care ne-ar fi încheiat discuţia. N-am oprit-o , nu am întrebat-o cum o cheamă , nu am vrut să o ajut deşi poate doar de asta ar fi avut nevoie. I-am pus eu un nume : Ana , fata desculţă fără trecut. E un nume atât de simplu şi de curajos.  A trecut strada şi a plecat din imaginaţia mea . Nu-mi voi aminti de ea ştiu asta.

 Am decizii importante de luat .

Alegerea mea

     Viaţa e un şir de alegeri obositoare , dure şi simple. E atât de uşor să faci un pas greşit fără să îţi dai seama! Am trăit mereu din greşelile altora şi am fost nevoită să accept lucruri greu de digerat doar pentru o clipă de fericire. Acum e timpul să aleg eu , să greşesc eu şi să suport tot eu. Deşi  lupta cu mine e mai grea de înţeles decât de explicat , m-am hotărât să accept şi altă culoare în viaţă .

   Soarele îmi lovea puternic şi deranjant pielea . Fără pic de regret am pornit spre marea care se afla la doi paşi de sufletul meu însetat . M-am aruncat brusc şi , ca un tablou nefinisat m-am contopit cu marea sălbatică . Mi-a hrănit sufletul cu vise şi cu valuri spumoase,libere, pure. Mi-am spălat corpul de păcate şi gândurile de intensitatea prezenţei tale. Pentru prima oară nimeni nu era împotriva mea . Mă simţeam vegheată de sentimente contradictorii . Urma să ies din clipa de relaxare şi să înfrunt din nou răutatea umană specifică . Am ales cu sufletul şi am rămas acolo , pe fundul mării fără gânduri. Doar eu şi marea.

p.s. ” Conştiinţa morţii ne animă să trăim mai mult.”

Neaşteptat

M-am uitat înăuntru şi n-am vazut nimic dubios

Erau doar paşii mei înecaţi în pământul noroios

şi atât .

Am văzut amintiri ca înainte de o moarte

Şi le-am retrăit cu intensitate pe toate , fără păcate

fără regrete.

Fără nici măcar un pic de bun simţ am abuzat

De vise , de zâmbete şi chiar şi de parfumul epuizat

de pe noptieră.

Te-am simţit în mine , ca prima dată

şi , dupa lungi clipe te-am zărit prin oglinda mată

Mă aşteptai .

Ştiai că sunt acolo şi că încă îţi mai caut rămăşiţile

printre toate cărţile citite şi  printre sticle

şi n-ai făcut nimic .

Mi-ai luat sufletul , iar , doar cu o privire

ca să îl omori ironic prin strivire

fără milă.

P.S. Giveaway cu ocazia împlinirii a doi ani de creaţie pe blogul lui Geo , adică pe Beware of you ! Giveaway-ul ţine până pe 28 iulie aşa că grăbiţi-vă !