şi-ţi scriu iar

     Îmi lipsesc amintiri din album şi mă scufund spre început . Ţi-am urmărit paşii prin labirintul timpului , m-am furişat catatrofal prin toată fiinţa ta. Te-am descoperit brut , nefinisat , fără perfecţiune înşelătoare. Ştiu de ce îţi este frică , am degustat din fiecare slăbiciune până când , printre milioanele de femei ce ţi-au trecut pragul buzelor , mi-am văzut chipul încoronat de cuvinte şi sentimente în stare pură . Nu am înţeles nici până acum de ce eram înconjurată de toate acele slăbiciuni , de toate acele femei , de toate acele sentimente nespuse. Poate că tu, copil ce crede în nemurire, nu ştii să iubeşti cu corpul , nu ştii decât să simţi. Nu încerc să îţi găsesc scuze , eşti vinovat pentru sechestrarea unui suflet însetat în mijlocul universului .Trebuia să te ascult de fiecare dată când spuneai supărător că ce ştiu e destul , restul mă depăşeşte. O luam ca pe o tachinare a diferenţei de vârstă . Şi poate că e destul să cred că eşti perfect , că însemni ceva şi că nu vei fi niciodată o simplă amintire. 

     Am ajuns la declanşarea poveştii , după ce m-am învârtit haotic printre senzaţii , după ce m-am jucat cu inima ta , încercând să o ascund în buzunar , după ce am privit lumea prin ochii tăi negri şi mari , întregiţi de sprâncene arcuite , bărbăteşti . Am ajuns la buzele tale, la limita dintre iubire şi prietenie, la pragul către mister. M-am îndrăgostit de multe ori de vocea ta şi niciodată nu m-aş sătura să o aud , pe cuvânt de proaspăt omuleţ cu drepturi în ale iubirii. Buzele tale mă fascinează. Îmi spun atât de multe chiar şi când sunt unite. Totul porneşte de la un sărut tăcut pe margine de cer , unde totul e posibil şi nimeni nu ne stă în cale. 

     Te visez des în ultima vreme. Cred că e un semn . 

Portret

Ochii tai gazduiesc galaxiile mele  

Carul mare se afla in ploapele tale

Iar carul mic se ascunde in particele

asimetrice in buzele confortabile  

Parul tau gazduieste toate idealurile 

mereu si mereu mai multe , infinite 

Pe gatul tau se joaca fiecare sarut 

Fiecare privire , fiecare zambet mut 

In corpul tau imi stau amintirile 

Asezate uniform si  zilele si noptile 

Clipele vii si clipele banale 

Ba chiar toate cosmarurile mele 

In tine se afla ascunsa inima mea 

Prinsa cu lacat de catifea 

Greu de deschis sau de descifrat 

Cu un flux de cuvinte accelerat 

In mainile tale imi sta cuminte viitorul 

Imi sta trecutul fugarind prezentul 

Imi stau minciunile si adevarul 

Toate , impreuna , asteptand apusul 

Pe fiecare celula sta scris cu stele care lucesc 

Un singur , lung si apasator : " Te iubesc! " 

p.s. imi plac imbratisarile lungi

Ana

   Am de luat decizii . N-am nevoie de galagia ceasului de pe perete si nici de zgomotul aprig al lacrimilor strivite de palmele mele. Nu e timp de regrete , nu e timp de amintiri . Doar decizii clare , fugitive , dure , fatale.
  
 
   Plouă îngrozitor. Străzile sunt pustii , doar maşini în care se află suflete ale căror destine pot fi năruite de un accident. Pe trotuarul slăbit de soarele aprig din timpul zilei se aud zgomotele tocurilor unei frumoase roşcate. Se  grăbeşte , aproape aleargă . Lacrimile nu i se deosebeau de picurile de ploaie , buclele erau lăsate , ochii îi erau conturaţi groaznic de un rimel scump . E dezamăgită . E singură . După câteva minute de mers s-a descălţat şi şi-a căutat drum pe bordura pe care în copilărie mergea ţinută de mână cu tatal ei şi pe care acum câteva zile îşi scria iubirea alături de El tot desculţ , tot de mână , tot zâmbind. S-a oprit brusc şi s-a aşezat .  Palmele îi acopereau faţa , vroia să simtă o barieră sau o limită , să nu cumva să îi plece raţiunea din mintea sufocată de gânduri negre. O priveam insistent de pe banca de lângă florărie. Îmi place să stau acolo când plouă , e un adăpost atât de liniştit , pot privi lumea fără să fiu băgat în seamă şi să îmi imaginez locurile spre care se îndreaptă , sa le creez o poveste ,un destin , un ideal ,un trecut . Toate astea până să treacă strada pentru că ia sfârşit contactul vizual. Ea nu se mişca . Suspina stingher în timp ce se juca inconştientă cu piele fină de pe picioare , ca un fel de îmbrăţişare imaginară.  Am făcut ceea ce ştiu mai bine :  i-am creat o viaţă aşa cum fac cu toată lumea. Dar exista o problemă , era atât de tristă încât nimic nu mă putea face să nu vreau să o fac fericită. Mi-am imaginat cum va ajunge acasă unde o va aştepta El , cel care a dezamăgit-o crunt şi îi va explica că nu a vrut să întârzie , că traficul e teribil în acest oraş şi că o roagă să îi mai dea o şansă. Probabil Ea nu îl va ierta , dar mâine i se va face dor de dimineţile ameţite de mirosul cafelei în doi aşa că se vor împăca. Mereu sunt urcâşuri şi coborâşuri dar rar linia de plutire e accesibilă tuturor , ceva ca totul sau nimic. S-a ridicat brusc şi a plecat spre strada care ne-ar fi încheiat discuţia. N-am oprit-o , nu am întrebat-o cum o cheamă , nu am vrut să o ajut deşi poate doar de asta ar fi avut nevoie. I-am pus eu un nume : Ana , fata desculţă fără trecut. E un nume atât de simplu şi de curajos.  A trecut strada şi a plecat din imaginaţia mea . Nu-mi voi aminti de ea ştiu asta.

 Am decizii importante de luat .

Declaraţie de dragoste

   Dragostea  se măsoară în clipe frumoase, în sentimente ascunse , în flirturi inocente.  Iubitule , iubirea noastră se măsoară în vise, în cât de mult îţi simt lipsa când eşti plecat şi în miile de cuvinte şoptite la ureche.  Nu ştiu şi chiar de aş şti , probabil n-aş putea înţelege cum destinul a fost atât de darnic şi ne-a dat aceleaşi fobii şi aceleaşi hobby-uri . Tu , iubitule , eşti motivul pentru care cerul plânge iar eu sunt umbrela ta uitată pe şifonier mai de mult , dar pe care acum o porţi cu tine oriunde. Cu mine te simţi în siguranţă şi mi-aş dori să nu fiu mai mult decât locul tău de refugiu . Ştiu că sunt mai mult dar e plăcut să cred că ai nevoie de mine , că fără mine ai fi agitat şi nervos , exact ca mine fără ciocolată sau fără tine. Sunt mândră de noi.  „ Îţi mulţumesc că exişti ” ţi-au spus multe , ştiu , aşa că eu nu îţi mulţumesc decât pentru că eşti raza mea de lumină.

Refugiu

 

    Te-am asteptat in gara , mult si timpul parca trecea altfel decat de obicei... mai incet, mai lin, mai apasator. Simteam cum sangele imi picura printre valve si ii auzeam zgomotul ciocnirii de peretii aortei .Timpul nu inceta sa ma sugrume cu acele lui , ca pe un cadran imens , fortandu-ma sa joc cel mai urat si nefinisat ritm . Pentru o secunda functiile vitale mi s-au oprit iar ochii mi-au izbucnit in lacrimi .  Era ca si cum ploaia si-ar fi oprit stropii inainte ca acestia sa se izbeasca mortal de pamant. Iar eu eram linia de frontiera intre tine si dragostea ta . 

     Vroiai totul din mine iar eu , vroiam sa fiu doar a ta . Te-ai apropiat incet , calcandu-mi pe pacate si ai micsorat distanta dintre noi, devenind aproape milimetrica . Iti simteam rasuflarea .  Ma priveai intens , ochii tai de cafea m-au sufocat. Clipeam sacadat, un pic  timid . Atunci .. in mijlocul garii pustii, fara trenuri , m-ai sarutat altfel. Treceau prin noi sentimente vechi , aruncate in cutii ascunse prin tine. Buzele ni s-au lipit proeminent , corpul meu neincetand sa tremure. 

      Te-ai oprit brusc . M-ai privit in ochi adanc, pana in suflet . Ai zambet strengaresc , cuprins de tot misterul fardat pe fata mea . 

      " Esti frumoasa ! "