Se afișează postările cu eticheta fara speranta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fara speranta. Afișați toate postările
2 septembrie 2011
slăbită de realitate
Mă simt străină de toată povestea scrisă cu grijă de către destinul necruţător astfel încăt viaţa să ne fie mai complicată dar totuşi mult mai simplă decât dacă am fi fost proprii creatori. Am rămas strigând în mijlocul ploii după puţină căldură specifică iubrii lungi fără regrete. Nu a venit nimeni nici măcar atunci când animalul din mine s-a dezlănţuit frustrant , nici măcar când în ultimile momente de slăbiciune adâncă eram gata să mă descopăr în splendoarea goliciunii de păcate surde . Am avut nevoie de lumina unor ochi miloşi doar ca să mă vegheze şi de braţele calde ale unui corp străin acum , al meu cândva. N-am înţeles niciodată de ce ne este dată iubirea dacă nu ştim să o preţuim, să o descoasem , să o tăinuim, să o păstrăm. Sunt doar o muritoare dependentă de suflarea inimii , cu ochi de pisică şi suflet de gheaţă. Te-am căutat cu lacrimi în ochi să îmi dai ultimul strop de speranţă şi tu nu ai făcut decât să te ascunzi, să mă acuzi...Nu te condamn pentru nimic aşa cum nu mă condamn decât pentru simplul fapt că am cerut prea mult. Aş fugi pământul întreg doar ca să fiu la capătul drumului aşteptată de fericire cu un buchet de orhidee.
3 august 2011
tipat mut
Ruj sters. Urme de rimel pe obraz . Amintiri halucinante. Lovituri dure. Urme nemuritoare. Suflet fragil . Am plecat nervoasa si-am zis ca totul s-a terminat. E greu sa o iei de la capat. Ma dor gandurile ! N-am nevoie de nimic.
11 iulie 2011
frozen
Sunt gata sa zbor , sa te simt in sangele meu mai mult ca oricand . N-am nevoie de sperante , ti-am zis ca le urasc pentru ca rezista mai mult in inima,mintea,corpul tau decat mine. Am nevoie de ceea ce se cheama "sarutul de adio " , doar ca sa-mi dau seama ca tu esti cel pe care il vreau .. ca nu esti doar un vis anapoda, cu radacini in inima mea . Iubitule, ti-am mai vorbit despre noi inceputuri ?
Cat de greu e sa astepti sa te sune dupa orele petrecute impreuna pentru prima oara. Iti spui ca nu a fost sa fie , iti ridici pachetul de pe masa si tragi egoist din tigara slim . N-ai fost invatata sa astepti , tu , care i-ai avut pe toti pe care i-ai vrut , fara ca macar sa schitezi un zambet . Tu , care calca pe cadavre pentru a-si atinge scopul , esti acum cea care sta cu inima nelinistita gandindu-se la mii si mii de motive si intrebari . Poate nu ti-a stat parul bine, poate aveai ceva intre dinti , poate l-ai calcat pe picior in timpul dansului sau poate pur si simplu nu te-a placut. Nu, nu se poate . Ai avut mii de suflete in mainile tale , mii de vieti carora le-ai indus o depresie majora . Nu ar avea cum sa nu te placa , cu toate buclele tale nedefinite , rosiatice , rebele. Si totusi , acum astepti . Ai terminat tigara , te ridici si te duci spre oglinda din baie , sperand sa iti gasesti defecte . Ai stat minute in sir , dar nu ti-ai gasit defecte majore. Ai un ten frumos , curat , ochi verzi sclipitori , bucle lungi , sprancene perfecte , dinti albi , rosul de pe buze inca e accentuat , umerii aliniati asimetric , nas indraznet , barbie ascutita si sublim pusa in armonie cu forma fetei. Esti frumoasa, o stii si te-ai folosit de asta toata viata ta. Uite , acum , in momentul in care iti dai seama inca o data ca esti facuta cu perfectiunea unui sculptor batran , n-ai pe nimeni alaturi . Esti singura pentru ca i-ai respins pe toti cei care si-ar fi dat totul pentru tine , pentru un simplu gest de iubire , de admiratie, de respect ...pentru orice de la tine, orice. Ai calcat toata viata ta peste suflete ce nu-si doreau decat iubire , care erau gata sa te iubesca enorm pana cand ai fi devenit o femeie batrana , pana cand frumusetea ta nu ar mai fi fost atat de perfecta.
Ai revenit langa telefon , dupa prea mult timp in fata oglinzii . Nu te-a cautat , chiar daca au trecut cateva zile bune. Frumusetea ta nu l-a impresionat. Acum esti stearsa , lacrimile ti-au lasat urme pe chip , urme de rimel scump . El ti-a vazut splendoarea , dar a fost uimit de cat de usor vorbesti despre lucruri greu de imaginat , de cat de mult iti lipseste caldura inimii . Ai pierdut din nou , G. , ai pierdut uitandu-te undeva departe. Acum nu mai esti tu cea care zambeste malefic , dupa o crima , ci victima tragediei din corpul tau . Cat de trist e sa traiesti fara inima...
P.S. Vreau sa stiu povesti de iubire. Ai iubit vreodata ? Cum , cand ? Nu va sfiiti .. Secretele voastre vor fi in siguranta ! Inca iubesti ? Ce inseamna iubirea ?
Etichete:
capitol,
fara speranta,
frica,
infinit,
moarte,
nimic,
prietenie,
regrete,
singuratate
6 iulie 2011
lacrimi de vaduva iubita
Iubitule ,
M-am pierdut de multe ori in tine si am inceput sa tip in nestire , uitand ca tu esti casa mea , ca toate sentimentele mele sunt pentru tine , de la dragoste la ura , de la ura iar la dragoste si tot asa. N-ai inteles niciodata cat de multe lucruri ne sustin iubirea . Impartim aceeasi gura , acelasi suflet , aceeasi privire , acelasi gust, acelasi miros ...ca niste siamezi . Imi impart pana si inima cu tine .
Am alunecat de atatea ori pe coastele tale si m-am ascuns intre vertebre , doar ca sa nu ma prinzi si sa ma scoti din tine pentru ca te incomodam . Ti-am provocat dureri fiind prea nestiutoare insa nu te-ai tratat. Ai preferat sa fiu eu medicamentul tau , chiar daca erai primul care il incerca . Iti cunosc toate secretele , toate colturile , toate fetele , toate zambetele . Stiu cand ai nevoie de mine , cand ramai fara aer din cauza buzelor mele si nu renunti . Ma chemi ori de cate ori te simti singur si ma tii in tine mult timp , pana vine alta si iti da speranta. Mereu cel mai mare inamic al meu a fost speranta , o urasc pentru ca ocupa mai mult loc in inima ta decat mine . Mi-ai spus ca sunt copilul tau si n-am sa uit . Pentru asta te voi vindeca ori de cate ori simti nevoia , indiferent ca inima ta este a mea sau a celeilalte.
Sunt veninul tau . Sunt in sangele tau , inima de piatra .
Cu drag , eu.
Etichete:
atingeri,
despre si pentru tine,
dor,
fara speranta,
imi doresc,
inceput,
infinit,
inima de piatra,
scrisoare
9 iunie 2011
nu mai inteleg.
M-am saturat de sentimentul asta . Nu beau , nu fumez , nu ( mai ) urasc .. si atunci, daca sunt " curata " de ce toate mi se intampla mie ? De ce nu pot avea o viata calma , unde sa dainuiasca fericirea si iubirea ? Ah ... nu exista o asemenea viata .. Cei care n-au nimic , lupta sa primeasca ceva iar cei ce au totul dau cu piciorul pentru o distractie de o noapte. M-am saturat sa vorbesc despre altii , sa le dau sfaturi si pe mine sa ma ignor , sa imi spun doar ca va fi bine. Nu stiu sa-mi fiu un psiholog destul de bun, desi singura persoana cu care sunt sincera 100 % sunt eu , asa cu rele si cu bune. Sunt negativista de cand ma cunosc si urasc asta . Ma gandesc ca poate din acest motiv eu sunt tinta tuturor fulgerelor. Imi pun mii de intrebari cu toate ca nu imi voi raspunde niciodata . Vreau sa scap de starea asta .. parca as fugi in lume , sa cunosc oameni noi carora le place marea si adora rasariturile. Ma simt singura , iar.. Nu mai pot scrie , ma doare inima..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


