Se afișează postările cu eticheta moarte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta moarte. Afișați toate postările

5 noiembrie 2011

calm


    Mi-au murit îngerii . I-am văzut întinsă pe spate , cum fugeau aprig de neliniştea unui suflet îngenuncheat de durere. Folosesc cuvinte slabe , la fel şi sentimente. Sunt ameţită de mirosul de ars , mă găsesc prea calmă. Nu mai plâng, am secătuit fără regrete. Inima mi-e fardată . Vorbesc sacadat , mă mişc uşor , alerg pe mijlocul străzii , zbor deasupra tuturor . Şi râd. În sfârşit nu am cătuşele unei amintiri dureroase, n-am trecut peste. N-am să trec vreodată. Sunt blestemată să-mi trăiesc viaţa după o mască nebună şi-mi place. Tac, aştept. Ţip şi fug. N-am nevoie de nimeni , vântul mi-e prieten.

1 august 2011

Alegerea mea



     Viaţa e un şir de alegeri obositoare , dure şi simple. E atât de uşor să faci un pas greşit fără să îţi dai seama! Am trăit mereu din greşelile altora şi am fost nevoită să accept lucruri greu de digerat doar pentru o clipă de fericire. Acum e timpul să aleg eu , să greşesc eu şi să suport tot eu. Deşi  lupta cu mine e mai grea de înţeles decât de explicat , m-am hotărât să accept şi altă culoare în viaţă .

   Soarele îmi lovea puternic şi deranjant pielea . Fără pic de regret am pornit spre marea care se afla la doi paşi de sufletul meu însetat . M-am aruncat brusc şi , ca un tablou nefinisat m-am contopit cu marea sălbatică . Mi-a hrănit sufletul cu vise şi cu valuri spumoase,libere, pure. Mi-am spălat corpul de păcate şi gândurile de intensitatea prezenţei tale. Pentru prima oară nimeni nu era împotriva mea . Mă simţeam vegheată de sentimente contradictorii . Urma să ies din clipa de relaxare şi să înfrunt din nou răutatea umană specifică . Am ales cu sufletul şi am rămas acolo , pe fundul mării fără gânduri. Doar eu şi marea.

p.s. ” Conştiinţa morţii ne animă să trăim mai mult.”

26 iulie 2011

Rugaminte..




   Nu mă pune să te aştept. E singurul lucru pe care nu l-am învăţat , pe care n-am vrut să îl învăţ pentru că doare prea tare să aştepţi degeaba. Atât de multă speranţa în aşa de puţin timp . Te uit mereu acolo înăuntru chiar de-mi faci rău . Nu vreau să te scot din mine , din sângele meu decât atunci când te voi considera mizerabil de el , când sufletul îmi va fi repulsată iubirea pentru tine şi când te voi privi ca un om simplu , un necunoscut. 
 

11 iulie 2011

frozen



      Sunt gata sa zbor , sa te simt in sangele meu mai mult ca oricand . N-am nevoie de sperante , ti-am zis ca le urasc pentru ca rezista mai mult in inima,mintea,corpul tau decat mine. Am nevoie de ceea ce se cheama "sarutul de adio " , doar ca sa-mi dau seama ca tu esti cel pe care il vreau .. ca nu esti doar un vis anapoda, cu radacini in inima mea . Iubitule, ti-am mai vorbit despre noi inceputuri ? 

      Cat de greu e sa astepti sa te sune dupa orele petrecute impreuna pentru prima oara. Iti spui ca nu a fost sa fie , iti ridici pachetul de pe masa si tragi egoist din tigara slim . N-ai fost invatata sa astepti , tu , care i-ai avut pe toti pe care i-ai vrut , fara ca macar sa schitezi un zambet . Tu , care calca pe cadavre pentru a-si atinge scopul , esti acum cea care sta cu inima nelinistita gandindu-se la mii si mii de motive si intrebari . Poate nu ti-a stat parul bine, poate aveai ceva intre dinti , poate l-ai calcat pe picior in timpul dansului sau poate pur si simplu nu te-a placut. Nu,  nu se poate . Ai avut mii de suflete in mainile tale , mii de vieti carora le-ai indus o depresie majora . Nu ar avea cum sa nu te placa , cu toate buclele tale nedefinite , rosiatice , rebele. Si totusi , acum astepti . Ai terminat tigara , te ridici si te duci spre oglinda din baie , sperand sa iti gasesti defecte . Ai stat minute in sir , dar nu ti-ai gasit defecte majore. Ai un ten frumos , curat , ochi verzi sclipitori , bucle lungi , sprancene perfecte , dinti albi , rosul de pe buze inca e accentuat , umerii aliniati asimetric , nas indraznet , barbie ascutita si sublim pusa in armonie cu forma fetei. Esti frumoasa, o stii si te-ai folosit de asta toata viata ta. Uite , acum , in momentul in care iti dai seama inca o data ca esti facuta cu perfectiunea unui sculptor batran , n-ai pe nimeni alaturi . Esti singura pentru ca i-ai respins pe toti cei care si-ar fi dat totul pentru tine , pentru un simplu gest de iubire , de admiratie, de respect ...pentru orice de la tine, orice.  Ai calcat toata viata ta peste suflete ce nu-si doreau decat iubire , care erau gata sa te iubesca enorm pana cand ai fi devenit o femeie batrana , pana cand frumusetea ta nu ar mai fi fost atat de perfecta. 
     Ai revenit langa telefon , dupa prea mult timp in fata oglinzii . Nu te-a cautat , chiar daca au trecut cateva zile bune. Frumusetea ta nu l-a impresionat. Acum esti stearsa , lacrimile ti-au lasat urme pe chip , urme de rimel scump . El ti-a vazut splendoarea , dar a fost uimit de cat de usor vorbesti despre lucruri greu de imaginat , de cat de mult iti lipseste caldura inimii . Ai pierdut din nou , G. , ai pierdut uitandu-te undeva departe. Acum nu mai esti tu cea care zambeste malefic , dupa o crima , ci victima tragediei din corpul tau . Cat de trist e sa traiesti fara inima...

P.S. Vreau sa stiu povesti de iubire. Ai iubit vreodata ? Cum , cand ? Nu va sfiiti .. Secretele voastre vor fi in siguranta ! Inca iubesti ? Ce inseamna iubirea ? 

9 iunie 2011

nu mai inteleg.


    M-am saturat de sentimentul asta . Nu beau , nu fumez , nu ( mai ) urasc .. si atunci, daca sunt " curata " de ce toate mi se intampla mie ? De ce nu pot avea o viata calma , unde sa dainuiasca fericirea si iubirea ? Ah ... nu exista o asemenea viata .. Cei care n-au nimic , lupta sa primeasca ceva iar cei ce au totul dau cu piciorul pentru o distractie de o noapte. M-am saturat sa vorbesc despre altii , sa le dau sfaturi si pe mine sa ma ignor , sa imi spun doar ca va fi bine. Nu stiu sa-mi fiu un psiholog destul de bun, desi singura persoana cu care sunt sincera 100 % sunt eu , asa cu rele si cu bune. Sunt negativista de cand ma cunosc si urasc asta . Ma gandesc ca poate din acest motiv eu sunt tinta tuturor fulgerelor.  Imi pun mii de intrebari cu toate ca nu imi voi raspunde niciodata . Vreau sa scap de starea asta .. parca as fugi in lume , sa cunosc oameni noi carora le place marea si adora rasariturile. Ma simt singura , iar..   Nu mai pot scrie , ma doare inima..