norii îşi iau rămas bun de la noi , iubitule.

 

    Vineri 13. Prima zi în care îi simt lipsa uşor temător şi crud. Plouă şi-mi răscoleşte gândurile . Parcă mă doare ceva , mă apasă în capul pieptului şi mă sufocă. Ca un ultim testament , mă văd în braţele tale , privind sincer pe fereastra imensă din patul cald . Sufăr de frică de singurătate . Plâng- un plâns demn de milă. Inima împărtăşeşte visul ploii , dau drumul tuturor sentimentelor şi-mi văd prin faţa ochilor trecându-mi trecutul . Ştiam că nu voi scăpa niciodată de amintiri şi chipuri pierdute în timp , însă momentul inevitabil în care sunt supusă credinţei , supusă iertării şi judecăţii a sosit mai repede decât mi-aş fi dorit vreodată. 

   Aş vrea să mă opresc dar inima ţipă de durere. Prea multă dramă , prea mult pentru mine. Cu ce am greşit ? Iubirea nu mă satisface ci mă înnebuneşte. 

scrisoare pentru el..

      Iubitule ,

         Mai sunt cateva zeci de ore  pana cand nu ne va mai desparti decat un suflu si o privire . Mi-e dor de tine , aer infectat cu sperante.. . Mi-e dor de buzele tale si de tot ce insemni tu .. Esti special doar pentru ca esti al meu si nu m-as putea opri vreodata sa scriu despre tine . Esti imperfect , unic si nefinisat . Nu stii sa iubesti , insa o faci in modul cel mai frumos si inocent. Esti un copil intr-un corp de om mare , cu ganduri si idealuri imense , matur si sincer. Fara tine nu ar mai rasari soarele asa de frumos . Suntem 2 copii ce se iubesc si nu poate nimeni sa ne contrazica . " Nebunii sunt ca si copii : nu se urnesc din loc pana nu primesc ce vor " ...Te vreau pe tine ! M-am pierdut undeva departe si vreau cat mai repede sa imi trasezi drumul spre casa . Nu vreau realitate , vreau visele cu tine : noi doi si marea .  Si stiu ca poate nu ma mai crezi ... dar te iubesc , asa ca un copil ingamfat si plin de figuri. Asta e pentru tine , inger fara aripi... Te iubesc  , te iubesc asa cum soarele iubeste cerul sau luna stelele . E demodat , dar te iubesc in versuri , in cuvinte , in soapte,  in priviri , in vise... 

     Tu nu ma vei rani , asa-i ? Pot avea incredere in tine , nu ?  Iubirea mea e pe maini bune..

p.s. sunt in vacantaaaaa:d , asta e motivul pentru care nu va mai sacai asa de mult:d  

Ucigaşă din dragoste

*unu*

   Acum 3 ani  cunoşteam iubirea vieţii mele. Familiile diferite , întâlnirile pe ascuns şi declaraţiile de iubire pe banca din parc ne-au desenat povestea . Am început greu , am fugit în lume , am fost criticaţi dar nimeni nu a reuşit să ne despartă destinele. Ne-am cumpărat o casă intr-un oraş agitat , găsit pe harta marilor afacerişti. Ne-am făcut prieteni printre cei mai deosebiţi vecini . După 3 ani , o nuntă genială pe o plajă sălbatică şi o casă frumoasă suntem tot aceiaşi fară diferenţe sau probleme. Îl iubesc şi mă iubeşte.

    Am ajuns târziu de la muncă , după o zi obositoare şi mi-am propus să îi fac ceva de mâncare . După câteva zeci de minute de gătit , m-am apucat să aranjez masa şi am realizat stupefiată că nu avem nimic de băut. Mă îmbrac repede şi mă îndrept spre non-stopul din colţ . Cumpăr o şampanie fină şi mă întorc acasă . Nu l-am sunat să mă asigur că vine repede pentru că vroiam să îi fac o surpriză însă ceasul e în jurul orei 10 , oră la care de obicei ajunge acasă. Aşa cum ştiam , şi-a făcut apariţia la puţin timp după escapada mea la magazin. Se vedea că era obosit şi că nu era în apele lui . Totuşi şi-a găsit timp să îmi cumpere un mic cadou şi nişte trandafiri albi . Seara a fost frumoasă , specială şi chiar mi-a întrecut aşteptările.

    După cină , am luat şampania şi ne-am afundat în dormitorul nostru plin de amintiri , de planuri de viitor şi de nume de copii . M-a luat în braţe parcă vroind să mă lipească de corpul lui . Cu toate că nu am vorbit existau doar priviri care conversau mai evident decât oricând . Simţeam cum toată ziua obositoare murea sub sărutul lui . Ne-am iubit. Mai intens , mai tăcut şi mai neomenesc . Ne-am îngropat sentimente vii în gemete de plăcere . Timpul s-a oprit în loc pentru o secundă , mut de pasiune şi a rămas aşa , neschimbat..

    

Ana

   Am de luat decizii . N-am nevoie de galagia ceasului de pe perete si nici de zgomotul aprig al lacrimilor strivite de palmele mele. Nu e timp de regrete , nu e timp de amintiri . Doar decizii clare , fugitive , dure , fatale.
  
 
   Plouă îngrozitor. Străzile sunt pustii , doar maşini în care se află suflete ale căror destine pot fi năruite de un accident. Pe trotuarul slăbit de soarele aprig din timpul zilei se aud zgomotele tocurilor unei frumoase roşcate. Se  grăbeşte , aproape aleargă . Lacrimile nu i se deosebeau de picurile de ploaie , buclele erau lăsate , ochii îi erau conturaţi groaznic de un rimel scump . E dezamăgită . E singură . După câteva minute de mers s-a descălţat şi şi-a căutat drum pe bordura pe care în copilărie mergea ţinută de mână cu tatal ei şi pe care acum câteva zile îşi scria iubirea alături de El tot desculţ , tot de mână , tot zâmbind. S-a oprit brusc şi s-a aşezat .  Palmele îi acopereau faţa , vroia să simtă o barieră sau o limită , să nu cumva să îi plece raţiunea din mintea sufocată de gânduri negre. O priveam insistent de pe banca de lângă florărie. Îmi place să stau acolo când plouă , e un adăpost atât de liniştit , pot privi lumea fără să fiu băgat în seamă şi să îmi imaginez locurile spre care se îndreaptă , sa le creez o poveste ,un destin , un ideal ,un trecut . Toate astea până să treacă strada pentru că ia sfârşit contactul vizual. Ea nu se mişca . Suspina stingher în timp ce se juca inconştientă cu piele fină de pe picioare , ca un fel de îmbrăţişare imaginară.  Am făcut ceea ce ştiu mai bine :  i-am creat o viaţă aşa cum fac cu toată lumea. Dar exista o problemă , era atât de tristă încât nimic nu mă putea face să nu vreau să o fac fericită. Mi-am imaginat cum va ajunge acasă unde o va aştepta El , cel care a dezamăgit-o crunt şi îi va explica că nu a vrut să întârzie , că traficul e teribil în acest oraş şi că o roagă să îi mai dea o şansă. Probabil Ea nu îl va ierta , dar mâine i se va face dor de dimineţile ameţite de mirosul cafelei în doi aşa că se vor împăca. Mereu sunt urcâşuri şi coborâşuri dar rar linia de plutire e accesibilă tuturor , ceva ca totul sau nimic. S-a ridicat brusc şi a plecat spre strada care ne-ar fi încheiat discuţia. N-am oprit-o , nu am întrebat-o cum o cheamă , nu am vrut să o ajut deşi poate doar de asta ar fi avut nevoie. I-am pus eu un nume : Ana , fata desculţă fără trecut. E un nume atât de simplu şi de curajos.  A trecut strada şi a plecat din imaginaţia mea . Nu-mi voi aminti de ea ştiu asta.

 Am decizii importante de luat .

Rugaminte..

   Nu mă pune să te aştept. E singurul lucru pe care nu l-am învăţat , pe care n-am vrut să îl învăţ pentru că doare prea tare să aştepţi degeaba. Atât de multă speranţa în aşa de puţin timp . Te uit mereu acolo înăuntru chiar de-mi faci rău . Nu vreau să te scot din mine , din sângele meu decât atunci când te voi considera mizerabil de el , când sufletul îmi va fi repulsată iubirea pentru tine şi când te voi privi ca un om simplu , un necunoscut. 
 

Despre mine sau despre încrederea în sine

        Dacă mă pui să îţi vorbesc despre iubire , despre ură , despre el sau despre răsărit , nu mi-ar ajunge timpul din clepsidra pe care o ţii pe noptieră , primită probabil cadou de la cineva neinspirat. Despre mine n-am putut niciodată să vorbesc cu nonşalanţă , să spun că sunt imperfectă. Mai imperfectă decât poţi crede.  Am păstrat aparenţele deşi orice purtător de coloană vertebrală ştie că în majoritatea cazurilor aparenţele se dovedesc a fi doar aparenţe. Nu ştiu dacă am fost oprită vreodată să mă afirm , să ridic mâna spre cer în semn de speranţă . Vorbesc despre speranţă , deşi am motivele mele să nu o agreez , pentru că am fost informată că mereu trăim cu ea fie că vrem , fie că nu , fie că ştim , fie că nu . Mă iubesc pentru ceea ce sunt , pentru că totul e vag şi întunecat dacă nu te regăseşti şi nu ai încredere în tine . Mă iubesc , nu ţin la mine , nu mă protejez exagerat şi nu am grijă de tenul sau de mâinile mele . Pur şi simplu îmi iubesc sufletul , inima şi sentimentele.  Da , am defecte , o grămadă dar m-am obişnuit cu ele . Am încetat de mult să mă consider cel mai mic om de pe pământ , deşi la înălţimea mea ar fi fost un pleonasm , iar asta m-a ajutat să trec peste dezamăgiri mult mai uşor.  N-am regrete , sunt la început de drum , am timp să îmi fac idei , probleme sau să îmi pun întrebări esenţiale precum de ce trebuie să pierdem ceva ca să realizăm că este important. Deocamdată , reuşesc lejer să vorbesc despre el , ca o oază a imaginaţiei mele , dar şi despre ea , ca o amintire dureroasă .
      Am mii de defecte . Mă trezesc târziu , mă culc târziu , mănânc ciocolată , ignor sfaturile pe care le consider că nu sunt destul de bune , vorbesc mult , am un râs zgomotos ( de care te poţi îndrăgosti uşor , dar pe care ajungi să îl urăşti cu timpul pentru că devine ironic ) , n-am prieteni  , urăsc şi mint ( nu contează scopul ? ) . Aşa cum el mă iubeşte de atât de mult timp , aşa mă iubesc şi eu , deşi iubirea mea e mai recentă.
    Nu mă întreba niciodată de ce fac un lucru , pentru că îmi urmez sentimentele de cele mai multe ori şi uneori chiar îmi iese. Nu sunt o persoană calculată care să îşi aranjeze gândurile , chiar dacă la decizii importante asta ar trebui să fac . Mă iubesc aşa cum sunt dar urăsc persoanele care mă îndeamna sa fiu eu , iar după mă judecă aspru.
      Sunt cine vreau să fiu , când vreau să fiu şi cum vreau să fiu !
                         

Piesa zilei :  Alexander Rybak- "OAH"  

Am nevoie de tine

frozen

 

      Sunt gata sa zbor , sa te simt in sangele meu mai mult ca oricand . N-am nevoie de sperante , ti-am zis ca le urasc pentru ca rezista mai mult in inima,mintea,corpul tau decat mine. Am nevoie de ceea ce se cheama "sarutul de adio " , doar ca sa-mi dau seama ca tu esti cel pe care il vreau .. ca nu esti doar un vis anapoda, cu radacini in inima mea . Iubitule, ti-am mai vorbit despre noi inceputuri ? 

      Cat de greu e sa astepti sa te sune dupa orele petrecute impreuna pentru prima oara. Iti spui ca nu a fost sa fie , iti ridici pachetul de pe masa si tragi egoist din tigara slim . N-ai fost invatata sa astepti , tu , care i-ai avut pe toti pe care i-ai vrut , fara ca macar sa schitezi un zambet . Tu , care calca pe cadavre pentru a-si atinge scopul , esti acum cea care sta cu inima nelinistita gandindu-se la mii si mii de motive si intrebari . Poate nu ti-a stat parul bine, poate aveai ceva intre dinti , poate l-ai calcat pe picior in timpul dansului sau poate pur si simplu nu te-a placut. Nu,  nu se poate . Ai avut mii de suflete in mainile tale , mii de vieti carora le-ai indus o depresie majora . Nu ar avea cum sa nu te placa , cu toate buclele tale nedefinite , rosiatice , rebele. Si totusi , acum astepti . Ai terminat tigara , te ridici si te duci spre oglinda din baie , sperand sa iti gasesti defecte . Ai stat minute in sir , dar nu ti-ai gasit defecte majore. Ai un ten frumos , curat , ochi verzi sclipitori , bucle lungi , sprancene perfecte , dinti albi , rosul de pe buze inca e accentuat , umerii aliniati asimetric , nas indraznet , barbie ascutita si sublim pusa in armonie cu forma fetei. Esti frumoasa, o stii si te-ai folosit de asta toata viata ta. Uite , acum , in momentul in care iti dai seama inca o data ca esti facuta cu perfectiunea unui sculptor batran , n-ai pe nimeni alaturi . Esti singura pentru ca i-ai respins pe toti cei care si-ar fi dat totul pentru tine , pentru un simplu gest de iubire , de admiratie, de respect ...pentru orice de la tine, orice.  Ai calcat toata viata ta peste suflete ce nu-si doreau decat iubire , care erau gata sa te iubesca enorm pana cand ai fi devenit o femeie batrana , pana cand frumusetea ta nu ar mai fi fost atat de perfecta. 

     Ai revenit langa telefon , dupa prea mult timp in fata oglinzii . Nu te-a cautat , chiar daca au trecut cateva zile bune. Frumusetea ta nu l-a impresionat. Acum esti stearsa , lacrimile ti-au lasat urme pe chip , urme de rimel scump . El ti-a vazut splendoarea , dar a fost uimit de cat de usor vorbesti despre lucruri greu de imaginat , de cat de mult iti lipseste caldura inimii . Ai pierdut din nou , G. , ai pierdut uitandu-te undeva departe. Acum nu mai esti tu cea care zambeste malefic , dupa o crima , ci victima tragediei din corpul tau . Cat de trist e sa traiesti fara inima...

P.S. Vreau sa stiu povesti de iubire. Ai iubit vreodata ? Cum , cand ? Nu va sfiiti .. Secretele voastre vor fi in siguranta ! Inca iubesti ? Ce inseamna iubirea ? 

Birdy- Shelter  

Refugiu

 

    Te-am asteptat in gara , mult si timpul parca trecea altfel decat de obicei... mai incet, mai lin, mai apasator. Simteam cum sangele imi picura printre valve si ii auzeam zgomotul ciocnirii de peretii aortei .Timpul nu inceta sa ma sugrume cu acele lui , ca pe un cadran imens , fortandu-ma sa joc cel mai urat si nefinisat ritm . Pentru o secunda functiile vitale mi s-au oprit iar ochii mi-au izbucnit in lacrimi .  Era ca si cum ploaia si-ar fi oprit stropii inainte ca acestia sa se izbeasca mortal de pamant. Iar eu eram linia de frontiera intre tine si dragostea ta . 

     Vroiai totul din mine iar eu , vroiam sa fiu doar a ta . Te-ai apropiat incet , calcandu-mi pe pacate si ai micsorat distanta dintre noi, devenind aproape milimetrica . Iti simteam rasuflarea .  Ma priveai intens , ochii tai de cafea m-au sufocat. Clipeam sacadat, un pic  timid . Atunci .. in mijlocul garii pustii, fara trenuri , m-ai sarutat altfel. Treceau prin noi sentimente vechi , aruncate in cutii ascunse prin tine. Buzele ni s-au lipit proeminent , corpul meu neincetand sa tremure. 

      Te-ai oprit brusc . M-ai privit in ochi adanc, pana in suflet . Ai zambet strengaresc , cuprins de tot misterul fardat pe fata mea . 

      " Esti frumoasa ! "

Nu vreau sa traiesc pe luna

Cea mai mare frica a mea e de singuratate de cand ma stiu

...si de paianjeni .

A ta ? 

P.S. Un nou giveaway , insa in alt gen ! :) Tineti-mi pumnii ... ! Detalii aici..  http://suntunika.blogspot.com/2011/07/my-first-giveaway.html

lacrimi de vaduva iubita

Iubitule ,



        M-am pierdut de multe ori in tine si am inceput sa tip in nestire , uitand ca tu esti casa mea , ca toate sentimentele mele sunt pentru tine , de la dragoste la ura , de la ura iar la dragoste si tot asa. N-ai inteles niciodata cat de multe lucruri ne sustin iubirea . Impartim aceeasi gura , acelasi suflet , aceeasi privire , acelasi gust, acelasi miros ...ca niste siamezi . Imi impart pana si inima cu tine .

  Am alunecat de atatea ori pe coastele tale si m-am ascuns intre vertebre , doar ca sa nu ma prinzi si sa ma scoti din tine pentru ca te incomodam . Ti-am provocat dureri fiind prea nestiutoare insa nu te-ai tratat. Ai preferat sa fiu eu medicamentul tau , chiar daca erai primul care il incerca . Iti cunosc toate secretele , toate colturile , toate fetele , toate zambetele . Stiu cand ai nevoie de mine , cand ramai fara aer din cauza buzelor mele si nu renunti . Ma chemi ori de cate ori te simti singur si ma tii in tine mult timp , pana vine alta si iti da speranta. Mereu cel mai mare inamic al meu a fost speranta , o urasc pentru ca ocupa mai mult loc in inima ta decat mine . Mi-ai spus ca sunt copilul tau si n-am sa uit . Pentru asta te voi vindeca ori de cate ori simti nevoia , indiferent ca inima ta este a mea sau a celeilalte.

    Sunt veninul tau . Sunt in sangele tau , inima de piatra .

                                                                                                                Cu drag , eu.

Ploaia - cel mai tacut confident

             Ador ploile de vara , tacute si reci . De mult timp ploaia nu-mi mai sterge durerea ci mi-o incanta . Nu ma mai intristez cand cerul plange ...din contra : rad si alerg printre stropi cu tine de mana sarutandu-ne si obligandu-ne sa tinem ochii inchisi . Ploaia are un singur defect : imi aduce aminte de tine si ma face sa-mi fie dor. M-am nascut pe o ploaie de primavara , o ploaie sincera ce avea sa-mi arate drumul tot timpul ... niciodata n-am inteles de ce e atat de linistitor sa vezi cum toate plantele , toti copacii , gazele si fluturii tac si lasa picaturile sa-i ude sufletul , de parca l-ar curata . Ploaia inseamna un nou inceput , ca 'cica' dupa fiecare ploaie vine un curcubeu . N-am vazut niciunul pana acum insa cred ca e asa de frumos , de simplu , de fericit ca aduce speranta ori de cate ori are nevoie acel suflet murdar. 

     Cand ploua imi aduc aminte de tine , de cat de norocoasa sunt si ma face sa zambesc . In trecut o uram pentru ca imi strica zilele in care ma jucam afara cu prietenii ce-mi jurau ca nu ne vom desparti niciodata. Acum totul s-a schimbat, dar nu tot timpul ... uneori cand ploua , ma gandesc ca poate altii nu au unde dormi si nu se bucura asa de tare de frumusetea unei ploi grabite de vara . De mica s-a dezvoltat frumos ca o floare , un om care se gandeste si la ceilalti poate mai mult decat trebuie..  Ai simtit vreodata mirosul ploii ? E atat de proaspat , de linistitor si de rece.. el ia toate pacatele murdare si le ingroapa in pamant , adanc . Cand sunt prea multe lucruri rele pe pamant , vine o ploaie razbunatoare ca sa ne trezeasca si sa ne arate inca o data ca nu e greu sa o iei de la capat .  

    Ploaia este cel mai tacut confident de cand eram mica . Ma uitam pe geam si-mi imaginam ca ea ma asculta , ca imi da sfaturi . Ma simteam atat de bine cand stiam ca nu eram singura impotriva tuturor , aproape la fel de bine cum ma simt acum cand sunt langa tine , copil matur , si-mi soptesti usor , limpede si apasator ca sunt cea mai importanta . 

   Sunt multe lucruri dupa care alergam in fiecare zi ca sa ne mentinem in aer , dar uitam esentialul : viata nu se masoara in de cate ori cazi , ci in de cate ori te ridici . Zambim rar .. e trist , la fel de trist cum ne uitam trecutul si cum uitam sa fim copii . Pe mine ploaia ma incanta , ma relaxeaza si ma face sa ma simt speciala .

    Cele mai frumoase momente sunt acelea in care suntem doar noi doi si o ploaie de vara ce ne vegheaza .. ce varsa in cinstea iubirii noastre lacrimi de fericire , de respect , de regret ca inca doi copii au devenit adulti , de frica sa nu uitam si noi de ea sau de copilarie ... Ploaia e un sentiment  al meu , al tau sau al Celui de sus.

Promisiuni .

    Mi-am promis ca o sa o iau de la capat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. I-am promis ca il voi iubi pentru totdeauna . Fac des promisiuni insa nu mereu ma tin de ele , chiar sper ca de data asta sa fie altfel . Vreau sa ma schimb , sa rad si sa vorbesc urat cand sunt cu ea , cum nu face nicio printesa. Era vremea sa iau masuri pentru ca asa sunt eu .. nu pot lasa ca timpul sa treaca pe langa mine fara sa ii fac eu ceva , sa ii schimb cursul banal . Am vazut ca in ultima vreme nu mai sunt asa coerenta , vorbesc mult si fara rost ca si cum as fi ascultata de cineva . E trist cum iti pui viata pe o foaie sperand sa fii inteles si cum totul se destrama dintr-o lovitura . Am promis ca voi fi mai optimista , vreau sa incep din nou sa traiesc alaturi de el , de ea .. si de voi .
   Daca imi iei iubirea , iti iau viata..

nu mai inteleg.

    M-am saturat de sentimentul asta . Nu beau , nu fumez , nu ( mai ) urasc .. si atunci, daca sunt " curata " de ce toate mi se intampla mie ? De ce nu pot avea o viata calma , unde sa dainuiasca fericirea si iubirea ? Ah ... nu exista o asemenea viata .. Cei care n-au nimic , lupta sa primeasca ceva iar cei ce au totul dau cu piciorul pentru o distractie de o noapte. M-am saturat sa vorbesc despre altii , sa le dau sfaturi si pe mine sa ma ignor , sa imi spun doar ca va fi bine. Nu stiu sa-mi fiu un psiholog destul de bun, desi singura persoana cu care sunt sincera 100 % sunt eu , asa cu rele si cu bune. Sunt negativista de cand ma cunosc si urasc asta . Ma gandesc ca poate din acest motiv eu sunt tinta tuturor fulgerelor.  Imi pun mii de intrebari cu toate ca nu imi voi raspunde niciodata . Vreau sa scap de starea asta .. parca as fugi in lume , sa cunosc oameni noi carora le place marea si adora rasariturile. Ma simt singura , iar..   Nu mai pot scrie , ma doare inima.. 

De ce o iubesti ?

       Te gândeşti la ea mereu . Te întrebi de ce se comportă aşa , de ce s-a schimbat şi de ce o mai iubeşti.. Îţi revii repede când îţi aduci aminte că o iubeşti pentru toate miile de " te iubesc" adunate într-un an şi câteva zeci de săptămâni , pentru toate zâmbetele pe care ţi le-a adus pe faţă şi pentru toate serile în care nu puteai să adormi până nu îi auzeai vocea . O iubeşti pentru că îi simţi mereu mirosul în pielea ta şi pentru că ea e tot ce ai tu mai bun în tine...

Elizabeth

 

   M-am imaginat de multe ori plecand din orasul asta singura , plina de bagaje , asteptand in gara trenul spre ai mei. N-am avut niciodata puterea sa o fac , am fost oprita de gandul ca-l iubesc si ca poate ai mei ar ramane uimiti de intoarcerea ficei lor puternice si plina de vointa de a fi mai buna decat ei .

                                                                                                                                  Elizabeth

Dorinte

Imi doresc sa invat sa zbor ca sa pot scapa de durerea picioarelor din cauza pantofilor. Imi doresc sa caut fericirea in inima ta si sa o gasesc ori de cate ori imi permit. Vreau sa te am pentru totdeauna si inca o zi. Imi doresc sa invat sa dansez , ca sa nu te mai calc in momentele in care toti ne privesc. Vreau sa stiu sa cant 100 de melodii la chitara . Imi doresc sa invat sa cant la chitara. Vreau sa rad iar , cu toata inima . Imi doresc sa invat sa gatesc . Vreau sa te vad razand . Imi doresc sa vad apusul si sa simt ploaia. Imi doresc sa mananc ciocolata cu alune .  Vreau sa o ascult pe Avril Lavigne , asa cum o faceam odata. Imi doresc sa gasesc pestisorul  de aur si sa-i cer trei dorinte . Vreau sa fiu red  .  Imi doresc sa dansez cu tine . Imi doresc sa rad cu tine , sa plang cu tine , sa mazgalim , sa gatim . Imi doresc sa uit de tot astazi . Vreau sa fiu cu tine. Imi doresc sa invat sa desenez.  Acestea sunt dorintele mele pentru ziua de azi . Cer prea mult ?

Care sunt dorintele tale ?

confuzia

 

                 Cine iubeşte, îşi ascunde sentimentele, nu face rău celuilalt. Tu vrei să-mi faci rău?

                                        George Calinescu- Enigma Otiliei 

sentiment

le-am vazut cand s-au iubit.
nu s-au sfiit deloc , au continuat..
se incolotaceau in cercuri infinite, ciudate.
vedeam un dans al dragostei atat liniar
era ceva interzis , era ceva frumos .
vedeam iubindu-ni-se buzele fara zebrele , libere..
in liniste , calm , amandoua ..singure
s-au oprit dupa mult timp
iar ochii n-au mai rezistat ... au varsat lacrimi in cinstea iubirii lor
ca la nasterea unui copil.

P.S. nu exista vise cand sunt cu tine.