29 august 2011

Ucigaşă din dragoste






      *doi*

       A doua zi de dimineaţă mă trezeşte Clara, noua secretară şi colegă a mea cu care nu mă înţeleg decât atunci când vine vorba de ziua şefului. E genul de persoană care calcă pe cadavre ca să işi atingă obiectivul , iar eu urăsc oamenii ca ea .
- Bună dimineaţa , domnişoara A. ! Îmi permit să vă sun la această oră datorită sosirii unor clienţi care ar trebui consultaţi . Ştiţi ceva despre acest lucru ?
Am uitat şi mi-am readus aminte brusc. Eu trebuia să fiu persoana care se ocupă de clienti pentru că Maria , prietenă bună şi veche , a intrat în concediu .
- Vin imediat ! Sunt în trafic!
 Mă îmbrac , mă pieptăn şi când să încui îmi dau seama că am uitat cheile maşinii în casă . Mă întorc stresată de ticăitul ceasului care îmi anunţa întârzierea. Lui Mihai nu i-am lăsat decât un mesaj pe frigider scris rapid în timp ce îmi căutam cerceii noi , şi conţinea un scurt "te iubesc" însoţit de "o zi frumoasă" pe care eu am slabe şanse să o trăiesc. Urc în maşină şi dau peste traficul nervos din micul oraş aglomerat. În câteva zeci de minute ajung şi intru în cabinetul de la etajul 3 al clădirii albe însemnate cu sigla firmei. Nimic nou : măsuţa veche pe care stă uşor nostalgică o statuie în miniatură a unei femei frumoase  , patul lung pe care se întind zilnic zeci de oameni cu probleme, cu sentimente moarte sau cu o simplă nevoie de a fi ascultaţi , caietul meu cu observaţii aşezat liniar pe marginea biroului şi scaunul negru diplomat pe care stau foarte rar. Îmi place să îmi privesc clienţii în ochi când îmi destăinuie toate secretele pe care nu le-ar fi spus nimănui , când îmi dau încrederea lor pe tavă fără să le pese că aş putea să le creez neplăceri. Cred că ei , oamenii care au nevoie de mine , sunt singurii care vor doar să îi ascult şi să le dau un sfat. În rest , lumea e rea şi o ştim cu toţii .
    Am luat fişa lăsată neglijent de Clara pe birou , curioasă de noul client . O adolescentă trecută prin viaţă mult prea devreme are nevoie de ajutor pentru a depăşi moartea tatălui care a avut loc sub ochii acesteia. Trist. Când vin aici , mă gândesc că viaţa mea e una frumoasă : am un soţ care îmi împărtăşeşte dragostea , vecini îngăduitori cu momentele mele de nebunie când casa e ca o scenă a unui concert zgomotos , o mamă iubitoare  şi prietene vechi fără de care nu aş putea să râd cu aceeaşi poftă . Am ieşit din cabinet şi i-am spus Clarei pe un ton autoritar , poate răzbunător să cheme fata .
       Pe uşă a intrat o copilă frumoasă , îmbrăcată într-o rochiţă neagră stilată , cu părul prins lejer într-o coadă . Mi-a atras atenţia culoarea părului ei , un negru întunecat care îi lumina , aproape poetic , chipul trist. Am invitat-o să se aşeze. Era însoţită de mama acesteia însă între ele nu părea a fi o diferenţă atât de mare de vârstă. Mai târziu am aflat că fusese un copil făcut în urma inconştienţei părinţilor , motivul pentru care mama a trebuit să renunţe la şcoală şi la cariera de model. Am privit-o îndelung în timp ce se prezenta :
- Mă numesc Maia şi am 17 ani. Viaţa m-a învăţat multe lucruri şi unul din ele e să nu ai încredere în străini. Totuşi , mama a insistat spunând că decesul tatălui meu mi-a marcat conştiinţa şi că m-am schimbat brusc din copilul bun care iubea şcoala şi temele , la adolescenta care nu crede în destin sau în orice are legătură cu biserica , care chiuleşte ca să meargă prin cafenele cu nişte prietene rău vorbite prin oraş. Se teme că voi pleca de acasă şi va rămâne singură. N-am nevoie de consultaţie . Sunt perfect normală însă am nevoie de libertatea pe care n-am primit-o niciodată .
   Fără să o deranjez sau să o întrerup mi-am notat în caietul vechi : "schimbări bruşte în adolescenţă după decesul tatălui ; persoană deschisă , ironică , tipul adolescentului răzvrătit "

27 august 2011

Confesiune III


Mă simt singură. Mi-e dor de tine,unde ai plecat ?

Lepşe !


Leapşă de la Monica 

1.Sa incepem cu ceva simplu . Revista preferata . Argumentati 
Citesc de toate.
2.Culoarea preferata .
Roş şi turcoaz

3.Serialul preferat .
Gossip Girl

4.Emisiunea preferata .
Oprah , Cesar şi câinii

5.Cartea preferata .
Mirona- Cella Serghi şi Bărbaţi care urăsc femeile - Stieg Larsson
6.Cantecul preferat .
Rihanna - Man down şi Amy Whinehouse - Rehab

7.Filmul preferat .
Greta

8.Blogul preferat .
coboară jos şi priveşte blogroll-ul

9.Cantaretul preferat .
 Jessie J

10 .Tara preferata .
Elveţia 

Leapşă de la Sayuuki

1.Cand ai inceput sa scrii online?
  Blogul a fost făcut în 2008 dar nu am postat deloc pe el din vara anului trecut când doar din curiozitate m-am apucat să îmi înşir aberaţiile aici . Mi-a fost spartă de multe ori parola şi într-o zi m-am trezit fără nici o postare , fuseseră şterse. Am luat-o de la capăt după ce am vrut să nu mai continui crezând că e un semn.

2. Ce te motiveaza sa scrii pe blog?
  Nu ştiu , ceva foarte mare , mult mai mare decât mi-am putut imagina vreodată. Se numeşte iubire şi se împarte la 2.

3. Cum reactionezi la comentarii negative?
 Cu calm . Criticile mă ajută să cresc

4. Care a fost ideea initiala de la care ai pornit?
 Fiind membră a unui cenaclu de literatură din oraşul în care locuiesc , am vrut să mă propulsez şi altfel în lumea asta a scriitorilor . Pe drum am ajuns să scriu doar din suflet.

5.Ce fel de linkuri tii in blogroll?
Oameni care merită , care mi-au atras atenţia deşi sunt foarte mulţi. Însă nu sunt toţi pentru că nu am niciodată răbdare să îi scriu pe toţi. 

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul?
 Pot spune că nu prea mult. Blogul e un fel de jurnal în care îmi văd evoluţia.

7. Ce asteptari ai in viitor de la blogul tau?
  Am învăţat să nu am aşteptări.

8. Cat despre cititorii/vizitatorii acestui blog?
   Vă mulţumesc mult şi atât. 


Lepşele merg către toatăăăă lumea care le acceptă !

26 august 2011

nimic



Am gasit jurnalul in care erau scrise cu multa dragoste , toate momentele impreuna , toate visele noastre , toate certurile zgomotoase. Era intact. nu-l atinsese nimeni , de frica sa nu fie prins in poveste ca un personaj negativ. Mi-am adus aminte de tine, altfel decat acum , mai pur si mai linistit , mai indragostit si mai zbuciumat , mai dulce si mai amar.
mai altfel .... mai ca mine.

Las Vegas , tigari , poker , argint , lacrimi ,  prezent si viitor si trecut , copii , Ioana , Kent , Specii , ura , indiferent , vacanta ,  dans mut , doi tineri din inima tarii , povesti , ochi mari ,  chip de lut  ,
discutii lungi ,visuri, desene animate, iubire,cuvant slut , ochelari de soare , trandafiri albi , orgoliu crescut , respect, cuvinte scurte, priviri ucigatoare, sentiment prefacut , mare , nisip , somn , unghii lungi negre, parintii tai , moment placut ,griji , viata, singuri , niciodata, tembeli , enervant, corp satisfacut ,parintii mei , sarut lasciv, imbratisare lunga , dragoste , copil increzut , inel , promisiuni , nervi , artisti  infometati , zambet crunt, decizii , legaturi bolnavicioase , amintiri uitate , nopti tarzii , punct.

p.s. Stiu sa pierd, stiu sa castig , stiu sa tip , stiu sa tac , stiu sa iubesc, stiu sa urasc. Nu stiu deloc sa iert , deloc.

25 august 2011

scrisoare pentru el..


      Iubitule ,

         Mai sunt cateva zeci de ore  pana cand nu ne va mai desparti decat un suflu si o privire . Mi-e dor de tine , aer infectat cu sperante.. . Mi-e dor de buzele tale si de tot ce insemni tu .. Esti special doar pentru ca esti al meu si nu m-as putea opri vreodata sa scriu despre tine . Esti imperfect , unic si nefinisat . Nu stii sa iubesti , insa o faci in modul cel mai frumos si inocent. Esti un copil intr-un corp de om mare , cu ganduri si idealuri imense , matur si sincer. Fara tine nu ar mai rasari soarele asa de frumos . Suntem 2 copii ce se iubesc si nu poate nimeni sa ne contrazica . " Nebunii sunt ca si copii : nu se urnesc din loc pana nu primesc ce vor " ...Te vreau pe tine ! M-am pierdut undeva departe si vreau cat mai repede sa imi trasezi drumul spre casa . Nu vreau realitate , vreau visele cu tine : noi doi si marea .  Si stiu ca poate nu ma mai crezi ... dar te iubesc , asa ca un copil ingamfat si plin de figuri. Asta e pentru tine , inger fara aripi... Te iubesc  , te iubesc asa cum soarele iubeste cerul sau luna stelele . E demodat , dar te iubesc in versuri , in cuvinte , in soapte,  in priviri , in vise... 
     Tu nu ma vei rani , asa-i ? Pot avea incredere in tine , nu ?  Iubirea mea e pe maini bune..

p.s. sunt in vacantaaaaa:d , asta e motivul pentru care nu va mai sacai asa de mult:d  

21 august 2011

viaţa mea


de câte ori am încercat să plec am fost oprită de sentimentul de vină
şi n-am plecat.
de câte ori am vrut să zbor haotic mi-am adus aminte că ştiu să zbor lin
şi aşa am făcut.
de câte ori am avut ceva de spus am fost orpită de raţiunea dură specifică
şi am tăcut.
de câte ori am iubit ceva am fost dezamăgită de părţile rele care erau puternice
şi am început să urăsc
de câte ori am urât cu toată fiinţa mea am fost invadată de conştiinţa inocentă
şi m-am oprit
cam asta ar fi viaţa mea prinsă în cuvinte scurte sau lungi , după plac :
banal de specială

20 august 2011

cuvintele se iubesc

Iubirea s-a întalnit cu Ura la un pahar de vorbă pe marginea jurnalului siropos . S-au luat la ceartă :
Iubirea: eu ii fac pe oameni fericiţi !
Ura: mereu îi dezamăgeşti cu apariţiile tale scurte ! eu îi fac să se liniştească , cu mine rămân până la urmă!
Iubirea : dacă nu aş fi eu toţi oamenii ar fi trişti şi singuri !
Ura : dacă n-ai fi tu nimeni nu ar mai suferi !
Iubirea : dacă nu aş fi eu tu nu ai exista!
Atunci Ura a tăcut şi s-a gândit că are dreptate dar că nu i-ar putea spune pentru că ştia că  putea exista şi altfel. Nu ştia cum , dar era sigur că exista un mod.
Iubirea s-a ridicat brusc supărată şi s-a îndreptat spre colţul ars al unei pagini din jurnalul în care era prinsă. Ura a urmărit-o şi nu i-a vorbit până când nu şi-a dat seama că era mai tristă ca de obicei şi fără roşeaţă în obraji.  S-a apropiat de ea şi i-a şoptit la ureche : tu îi faci pe oameni fericiţi . Atunci Iubirea s-a întins pe spate şi l-a luat de mână vrând să zboare printre Trecut şi Viitor şi Prezent. S-au ţinut de mână tot timpul până când Iubirea l-a întâlnit pe Sărut şi s-a îndrăgostit nebuneşte .
   Ura îi privea ţinându-se de mână , alergând printre cuvinte . De atunci a fost mereu lângă ea cu toate că ea s-a căsătorit cu Sărut şi au făcut mulţi copii pe care i-au numit Sentimente. Tot de atunci de la Ură la Iubire nu e decât un pas.

19 august 2011

Confesiune

...mi-e sufletul pătat de mângâierile tale şi mă îndeamnă să te caut şi să te invit la o vorbă cât un zâmbet ud fără trecut şi regrete.







17 august 2011

joc terminat


    Mi-aş fi dorit să nu trebuiască să ajung aici , în momentul în care sunt gata să trag concluziile . Toată viaţa am trăit cu dorinţe şi vise iar acum sunt obligată să renunţ la ele pentru că ăsta nu e decât mesajul raţiunii mele. Am luat decizii pripite şi mi-am bătut capul cu ele degeaba , ca şi cum dacă aş fi luat eu situaţia în mâini ceva s-ar fi putut schimba. Am uitat brusc că eu nu ştiu să îmi asum consecinţele şi că până la urmă ajung cu faţa în palme dând frâu liber sentimentelor.
    Acum , pentru prima oară nu îmi mai pare rău şi nu mă rog ca ceva să se schimbe. Azi sunt gata să accept orice decizie luată la nervi  şi să trăiesc cu gândul că poate s-ar fi întâmplat altfel. Azi pielea nu mă mai doare şi nu mai suspină după mângâieri adânci , fragile, puternice , fine. Acum nu îmi lipseşte nimic. Nu urăsc, nu iubesc .  Mă simt diferit , ca şi cum pământul meu se învârte invers. Sunt uimită de gesturile mele. Nici azi şi nici mâine nu voi mai îngenunchea dureros .
     Toată viaţa m-am gândit mai întâi la alţii şi mi-am reglat gesturile, privirile, vorbele , bătăile inimii , respiraţia , aproape totul cu cel mai important pentru mine .  Mi se pare trist că trăiesc prin zâmbetele sau lacrimile altora şi nici măcar o amintire nu rămân după trecerea timpului. Oricine m-ar întreba dacă sunt sigură de cuvintele mele , ar rămâne dezamâgit sperând la un răspuns negativ. Şi ştiu că poimâine mi se va face dor de stabilitate, de echilibru dar mi-am promis că nimic nu mă va mai întoarce din drum. Mă doare corpul.

  îngerii m-au învâţat că lacrimile nu te ajută
atunci când inima ţi-e groaznic de mută
şi e prinsă într-un pat dintr-o morgă
într-o linişte statică
tot îngerii m-au învăţat că iubirea doare tare
dar n-am vrut să le dau ascultare
până când cu înima moartă
mi-am transformat corpul într-o pată
murdară.
 

16 august 2011

Muzică



Vreau să vă rog să îmi daţi numele sau linkul melodiilor care vă plac, vă inspiră sau vă reprezintă !!

15 august 2011

Mi-e dor...



     Când eram mică mi-am promis că voi conduce lumea şi că îmi voi schimba destinul atunci când voi creşte mai mare . Uite-mă : am crescut , am trecut prin lucruri prin care nu aş fi vrut să trec şi n-am schimbat nimic. Sunt la fel de naivă , la fel de uşor de manipulat. E trist să realizez acum că ceea ce trebuie să fac nu ţine de mine, ci există factori care mă influenţează mizerabil de legal. Acum îmi doresc să fiu din nou copil şi să îmi retrag dorinţa , să îmi doresc să fiu doctor sau oricum .. ceva mai uşor. Dar nu se poate , sunt obligată să joc până la ultima carte fără ca măcar să banuiesc ce se va întâmpla mâine , fără să ştiu dacă voi mai fi fericită ca ieri sau dacă rămân la fel ca azi , plină de gânduri şi remuşcări. Cât de uşor era să părăsesc locul de joacă atunci când eram supărată , acum rămân cu furtuni de sentimente , cu mii de întrebări şi lovituri fatale. Aş vrea să fiu copil din nou , să sper, să mint şi să fiu certată de ai mei , să râd cu poftă , să joc acele prostii care nu aveau nici o noimă , să mănânc pe săturate fără să îmi fac griji că mă îngraş , să pot să mă murdăresc de nisip şi să nu fiu supărată. Ştiu că toţi avem dorinţe - am fost învăţată că un om cu dorinţe e un om viu - dar una există în fiecare trup zdrobit de realitatea crudă din clipele sălbatice,  pe care le petrecem fiind dezamăgiţi de cineva sau de ceva , şi anume să fim din nou copii. Nu cred că pe acest pământ se află o persoană care nu şi-ar dori să reia de la capăt povestea , măcar să schimbe o decizie luată la nervii de copii într-o ceartă stupidă. Da, e adevărat că în fiecare suflet obosit se găseşte acel copil nemuritor însă sunt foarte puţini cei care reuşesc să profite mârşav de magia acestuia cu toate că este singurul lucru care ne diferenţiază unul de celălalt . Îmi doresc pentru o clipă , pentru o oră sau un minut să fiu din nou copilul protejat de lacrimi şi durerea realităţii crude de către părinţii ce o dată de mult , erau şi ei fericiţi împreună.
      Din păcate slăbiciunea mea este singurătatea dar încep să mă obişnuiesc cu ea , mai mult sau mai puţin....

13 august 2011

Morală


      Sunt înconjurată de măşti groaznice, macabre , triste . Se pare că nu am nici o şansă de scăpare, nici măcar tu n-ai reuşit să mă salvezi . Am învăţat că lumina sufletului nu există şi că e doar o iluzie optică a unei atitudini complexate dar libere. Am reuşit să văd că nu sunt înţeleasă ci doar ascultată , că nu sunt demnă de cuvinte , că liniştea valorează de milioane de ori mai mult decât un strigăt de ajutor.  Cine i-a dat voie soarelui să îmi mănânce stelele ? Nu e corect.

12 august 2011

Ucigaşă din dragoste

*unu*

   Acum 3 ani  cunoşteam iubirea vieţii mele. Familiile diferite , întâlnirile pe ascuns şi declaraţiile de iubire pe banca din parc ne-au desenat povestea . Am început greu , am fugit în lume , am fost criticaţi dar nimeni nu a reuşit să ne despartă destinele. Ne-am cumpărat o casă intr-un oraş agitat , găsit pe harta marilor afacerişti. Ne-am făcut prieteni printre cei mai deosebiţi vecini . După 3 ani , o nuntă genială pe o plajă sălbatică şi o casă frumoasă suntem tot aceiaşi fară diferenţe sau probleme. Îl iubesc şi mă iubeşte.
    Am ajuns târziu de la muncă , după o zi obositoare şi mi-am propus să îi fac ceva de mâncare . După câteva zeci de minute de gătit , m-am apucat să aranjez masa şi am realizat stupefiată că nu avem nimic de băut. Mă îmbrac repede şi mă îndrept spre non-stopul din colţ . Cumpăr o şampanie fină şi mă întorc acasă . Nu l-am sunat să mă asigur că vine repede pentru că vroiam să îi fac o surpriză însă ceasul e în jurul orei 10 , oră la care de obicei ajunge acasă. Aşa cum ştiam , şi-a făcut apariţia la puţin timp după escapada mea la magazin. Se vedea că era obosit şi că nu era în apele lui . Totuşi şi-a găsit timp să îmi cumpere un mic cadou şi nişte trandafiri albi . Seara a fost frumoasă , specială şi chiar mi-a întrecut aşteptările.
    După cină , am luat şampania şi ne-am afundat în dormitorul nostru plin de amintiri , de planuri de viitor şi de nume de copii . M-a luat în braţe parcă vroind să mă lipească de corpul lui . Cu toate că nu am vorbit existau doar priviri care conversau mai evident decât oricând . Simţeam cum toată ziua obositoare murea sub sărutul lui . Ne-am iubit. Mai intens , mai tăcut şi mai neomenesc . Ne-am îngropat sentimente vii în gemete de plăcere . Timpul s-a oprit în loc pentru o secundă , mut de pasiune şi a rămas aşa , neschimbat..
    

9 august 2011

Leapsă cu cărţi


Leapsă preluată cu întârziere şi fără voie de la Monica
Pentru această leapşă, înşiruie câte o carte preferată al cărei titlu începe cu câte o literă din alfabet. Dacă nu ai o carte pentru litere mai ciudate, cum ar fi Q, X sau K, o poţi înlocui cu o carte preferată care conţine acea literă în titlu. Ai voie să pui în lista ta şi cărţi care nu aparţin beletristicii.
Pentru că în ultima vreme nu prea am citit şi pentru că vreau să am mai mult timp , voi înşira şi cărţi pe care nu le-am citit dar pe care mor de nerăbdare să o fac !

A -  Alchimistul ,  Al cincilea munte - Paulo Coelho
B - Barbaţi care urăsc femeile - Stieg Larsson
C - Colt alb - Jack London ; Cartea Mironei - Cella Serghi
D - De ce iubim femeile - Mircea Cărtărescu ; După înmormântare - Agatha Christie : Despre lucrurile simple - Mihaela Rădulescu
E - Elevul Dima dintra şaptea- Mihail Drumeş 
F - Fram , ursul polar - Cezar Petrescu
G - Femeia-vulpe - David Garnett
H - Hotel Bertram - Agatha Christie

Î - Întreabă-mă orice - Mihaela Rădulescu
J -  Păcatul - Josephine Hart
K - ... 
 L - La râul Piedra am şezut şi-am plâns, Paolo Coelho
M - Maitreyi - Mircea Eliade ; Mara - Ioan Slavici
N - Nicolae Labiş - Moartea căprioarei ; 
O - O femeie pură - Thomas Hardy
P - Pânza de păianjen-Cella Serghi ; Potenţialul erotic al soţiei mele-David Foenkinos
R - Nişte răspunsuri - Mihaela Rădulescu ; Romanul adolescentului miop - Mircea Eliade
S - O păuşă sau alta- Sophie Hannah
Ş - Şoarecele B şi alte povestiri - Ion Sîrbu 
T- Lev Tolstoi - Învierea

U- Ultimul dans - Nicholas Sparks ; Uşărnica - Doina Ioneţ ; Ultima noapte de dragoste , întâia noapte de război - Camil Petrescu
V- Pianistul - Manuel Vazquez Montalban
W - Romeo şiJulieta - William Shakespeare
Y- ...
Z- Zahir - Paulo Coelho

Puţine sau nu , viaţa e la început. Repet : unele dintre aceste cărţi nu au fost citite dar sunt pe lista acestui an. Leapsa merge mai departe spre militarykitty  şi Sayuuki şi Ada  şi 29 decembrie  , dacă vor dori să  o accepte!

8 august 2011

Ana II


      Am revăzut-o azi dimineaţă. O femeie ce inspira respect de sine , inteligenţă şi o frumuseţe rară . Nu mi-a luat mult să o recunosc chiar dacă la ultima întâlnire , la care m-a ignorat complet şi la care ploaia ne-a fost martoră , nu arăta prea uşor de descifrat. Ştiam de buclele-i de foc şi privirea ugicătoare , în plus mersul era acelaşi sacadat , ce scotea la lumină furtuna din interiorul ei . Azi nu plângea , azi nu era fata desculţă fără trecut . Azi era o femeie demnă de cele mai frumoase complimente . Tablou mirific :  parfum scump de lămâie şi scorţişoară , tocuri înalte , unghii roşii , rochie neagră şi bucle perfect definite căzute întâmplător pe umerii dezveliţi de fâşia de material ce o ascundea de ochii înfometaţi ai bărbaţilor virili. Azi , pe aceeaşi stradă care a născut atâtea poveşti , am cunoscut o altă faţă a Anei ,  fata desculţă .
      Am aflat multe despre ea , cum că nu e din oraş ci că e o braziliancă înrăită , fără mulţi prieteni , singură , venită în oraş cu afaceri banale împreună cu iubitul ei , un actor brazilian de asemenea. M-am gândit că nu i-am creat povestea potrivită , că nu crescuse pe această stradă , că nu o ţinuse nimeni de mână pe bordura bătrână şi că nu e un suflet suferind . Probabil că îşi stricase maşina şi de aceea plângea acum câteva zile pe ploaie. Nu o mai consideram o femeie puternică şi parcă începeam să mă urăsc pentru că am vrut să îi creez trecutul perfect , precum şi viitorul pentru că ea deja le avea . Azi mi-am schimbat părerea despre o necunoscută. Mi-ar fi plăcut să nu o fi revăzut niciodată şi să rămână aceeaşi Ana , fata desculţă. Ah , am aflat că o cheamă altfel , un nume brazilian care mie nu-mi place  . Însă am hotărât ca să rămână Ana în gândurile mele.


p.s. " Puterea este amanta mea. " N.B.

4 august 2011

sfarsit



   Ţi-am cunoscut toate feţele . Ţi-am cunoscut lacrimile , zâmbetul ,trecutul , respiraţia , râsetul , copilăriile , alinturile , brutalitatea, uşurinţa cu care omori şi chiar şi cele mai ascunse colţuri ale inimii. Am răscolit totul în tine de la cel mai mic la cel mai mare detaliu. Ţi-am cunoscut iubirea , sărutul , îmbrăţişările mute. Mi-am sincronizat respiraţia cu a ta , la fel şi bătăile inimii. Ţi-am cunoscut fericirea , tristeţea , ura , nebunia , inconştienţa, regretele . Ţi-am cunoscut slăbiciunile şi punctele puternice. Te-am iubit şi m-ai iubit , te-am urât şi m-ai urât . Te-am invidiat , te-am adorat , te-am visat , te-am idolatrizat , te-am jignit , te-am dezamăgit , te-am ameţit , te-am disperat . Ai fost muza gândurilor mele obosite . Ai fost primul la care mă gândeam dimineaţa şi ultimul seara . Tu , inimă de piatră , ai fost creatorul meu . Nu-mi trebuie decât amintirile. Mulţumesc!


p.s. blogul http://www.dozeinvise.blogspot.com/ este pe cale să îşi ia Adio de la voi .

Ana




   Am de luat decizii . N-am nevoie de galagia ceasului de pe perete si nici de zgomotul aprig al lacrimilor strivite de palmele mele. Nu e timp de regrete , nu e timp de amintiri . Doar decizii clare , fugitive , dure , fatale.
  
 
   Plouă îngrozitor. Străzile sunt pustii , doar maşini în care se află suflete ale căror destine pot fi năruite de un accident. Pe trotuarul slăbit de soarele aprig din timpul zilei se aud zgomotele tocurilor unei frumoase roşcate. Se  grăbeşte , aproape aleargă . Lacrimile nu i se deosebeau de picurile de ploaie , buclele erau lăsate , ochii îi erau conturaţi groaznic de un rimel scump . E dezamăgită . E singură . După câteva minute de mers s-a descălţat şi şi-a căutat drum pe bordura pe care în copilărie mergea ţinută de mână cu tatal ei şi pe care acum câteva zile îşi scria iubirea alături de El tot desculţ , tot de mână , tot zâmbind. S-a oprit brusc şi s-a aşezat .  Palmele îi acopereau faţa , vroia să simtă o barieră sau o limită , să nu cumva să îi plece raţiunea din mintea sufocată de gânduri negre. O priveam insistent de pe banca de lângă florărie. Îmi place să stau acolo când plouă , e un adăpost atât de liniştit , pot privi lumea fără să fiu băgat în seamă şi să îmi imaginez locurile spre care se îndreaptă , sa le creez o poveste ,un destin , un ideal ,un trecut . Toate astea până să treacă strada pentru că ia sfârşit contactul vizual. Ea nu se mişca . Suspina stingher în timp ce se juca inconştientă cu piele fină de pe picioare , ca un fel de îmbrăţişare imaginară.  Am făcut ceea ce ştiu mai bine :  i-am creat o viaţă aşa cum fac cu toată lumea. Dar exista o problemă , era atât de tristă încât nimic nu mă putea face să nu vreau să o fac fericită. Mi-am imaginat cum va ajunge acasă unde o va aştepta El , cel care a dezamăgit-o crunt şi îi va explica că nu a vrut să întârzie , că traficul e teribil în acest oraş şi că o roagă să îi mai dea o şansă. Probabil Ea nu îl va ierta , dar mâine i se va face dor de dimineţile ameţite de mirosul cafelei în doi aşa că se vor împăca. Mereu sunt urcâşuri şi coborâşuri dar rar linia de plutire e accesibilă tuturor , ceva ca totul sau nimic. S-a ridicat brusc şi a plecat spre strada care ne-ar fi încheiat discuţia. N-am oprit-o , nu am întrebat-o cum o cheamă , nu am vrut să o ajut deşi poate doar de asta ar fi avut nevoie. I-am pus eu un nume : Ana , fata desculţă fără trecut. E un nume atât de simplu şi de curajos.  A trecut strada şi a plecat din imaginaţia mea . Nu-mi voi aminti de ea ştiu asta.

 Am decizii importante de luat .

3 august 2011

Confesiuni II




tipat mut


    Ruj sters. Urme de rimel pe obraz . Amintiri halucinante. Lovituri dure. Urme nemuritoare. Suflet fragil . Am plecat nervoasa si-am zis ca totul s-a terminat. E greu sa o iei de la capat. Ma dor gandurile ! N-am nevoie de nimic.

2 august 2011

surd.



Am intrat in scara murdara si m-am uitat in cutia postala , din instinct . Nu ma uit niciodata acolo , chiar daca astept vreo scrisoare sau un colet. Am gasit o revista de la Praktiker tare ciudata , mereu primim asemenea reviste insa nu le ia nimeni sa le rasfoiasca decat daca avem in plan vreo redecorare . Pe prima pagina scria mare : " M-am indragostit si...am simtit ca trebuie sa scriu ceva pe perete. Am facut o greseala. Am simtit ca o sa dureze pentru totdeauna.. Apoi, am simtit ca as vrea sa fie un poem. Nu o simpla propozitie. Apoi m-am simtit violet. Si ea s-a mutat la mine. Mai tarziu , ne-am despartit . M-am simtit singur . Dar dupa am simtit ca nu-mi place singuratatea si...m-am indragostit. Asa ca, am simtit ca trebuia sa scriu ceva pe perete " Poate destinul chiar are un cuvant de spus si eu m-am inselat. Nu ne facem noi viata , suntem niste actori pe o scena falsa.

p.s...daca nu ma credeti , spuneti pentru ca pot posta o fotografie. Eu am ramas uimita.

1 august 2011

Alegerea mea



     Viaţa e un şir de alegeri obositoare , dure şi simple. E atât de uşor să faci un pas greşit fără să îţi dai seama! Am trăit mereu din greşelile altora şi am fost nevoită să accept lucruri greu de digerat doar pentru o clipă de fericire. Acum e timpul să aleg eu , să greşesc eu şi să suport tot eu. Deşi  lupta cu mine e mai grea de înţeles decât de explicat , m-am hotărât să accept şi altă culoare în viaţă .

   Soarele îmi lovea puternic şi deranjant pielea . Fără pic de regret am pornit spre marea care se afla la doi paşi de sufletul meu însetat . M-am aruncat brusc şi , ca un tablou nefinisat m-am contopit cu marea sălbatică . Mi-a hrănit sufletul cu vise şi cu valuri spumoase,libere, pure. Mi-am spălat corpul de păcate şi gândurile de intensitatea prezenţei tale. Pentru prima oară nimeni nu era împotriva mea . Mă simţeam vegheată de sentimente contradictorii . Urma să ies din clipa de relaxare şi să înfrunt din nou răutatea umană specifică . Am ales cu sufletul şi am rămas acolo , pe fundul mării fără gânduri. Doar eu şi marea.

p.s. ” Conştiinţa morţii ne animă să trăim mai mult.”