Plouă. Noi ascunşi sub un acoperiş , furându-ne săruturi grave. Mi-ai lipsit iubitule , mi-ai lipsit atât de mult încât destinul s-a hotărât să mi te aducă . Nu era nimic între noi , nici vorbe , nici gânduri , tăcere şi sărut. Te-am simţit mai aproape ca oricând . Ţi-am inspirat sufletul adânc în plămâni şi eram gata să nu mai respir de frică să nu pleci iar. Mi-ai furat plăcerea de a te ţine în mine cu preţul vieţii . Ai vrut să mă ţii lângă tine şi ţi-a reuşit. Am vrut să rămâi lângă mine dar nimic nu a mai avut sens. M-ai privit şi am râmas mută de întunericul din privirea ta. Macabru , îmi cereai sufletul pentru totdeauna. N-am ezitat . M-am întins pe spate , lăsându-mi corpul în mâinile tale. Te-ai jucat dureros pe coastele mele şi mi-ai tatuat iubirea pe spate atunci când te-ai hotărât că merit . Aşteptasem momentul , la fel şi tu. M-ai vrut şi mi-ai strâns sufletul în palme ca să fii sigur că totul e conform scenariului. Mi-era atât de dor de tine iubitule..
Ai plecat ascuns în mijlocul fiinţei mele ce te striga animalic. Te vreau aici.. cu mine mereu.









