4 iulie 2012

într-un cântec mut



    Mă pierd căutându-te în fiecare culoare a irisului , în fiecare gest minuscul pe care trecătorii banali îl fac inconştient , în fiecare zâmbet de adolescentă îndrăgostită. Nu vreau să te găsesc, pentru că dacă aş vrea cu adevărat te-aş căuta pe podeaua rece a bucătăriei şi te-aş găsi adunându-ţi sufletul , încercând să-l separi de al meu ca întotdeauna. Duci acelaşi război de atât timp , încât ţi-e mai comod să-ţi păstrezi oasele în universul meu . Eşti acolo , slab , liniştit , gol , rece , transpirat , sângerând în fiecare seară în care mă simt singură şi obosită . Corpul tău greu îmi apasă pântecele puternic iar gura ta îmi astupă răsuflarea sacadat , paralel cu ticăitul ceasului , numărând fiecare secundă şoptită. Te văd liber dimineaţa, fără noimă , nedefinit ; te desenez haotic întotdeauna cu degetul pe care-mi stătea în decembrie inelul tău , în nebunia fumului confuz . Mereu cu ochii închişi , mereu ţipând , urlând , plângând , zbătându-mă, îmbătându-mă cu iluzii ca într-un sevraj continuu.
   Dimineaţă dispari fără să spui un cuvânt , fără să mă priveşti , fără să încui uşa şi mă uiţi . Îi priveşti ochii şi te îndrăgosteşti , îi atingi coapsele fine , îi adori picioarele tinere , zburdalnice , ascunse sub rochiile scurte , de şcolăriţă. Îi iubeşti fiecare geană . Îi dezgoleşti pielea, o înnebuneşti . Îi strigi numele, în încercarea de a nu-l uita , şi visezi viitorul , alături de ea , soţia ta , mama copiilor tăi , amanta şi iubita ta. Niciodată în acelaşi mod , niciodată definit , stabilit , echilibrat , niciodată fără mine.
   Îi zâmbeşti cu buza de jos , cu care aseară m-ai atins pe frunte . O mângâi cu mâna stângă , care îmi stă în fiecare seară pe piciorul drept . Îi şopteşti speranţe, cu vocea pe care nu am auzit-o vreodată .O iubeşti cu aceeaşi inimă ce mă ţine în viaţă de câţiva ani .
   Oh , A. , oricât de mult mă urăşti , prin vene îţi curge veninul meu , pe buze ai gustul meu , pe piele e impregnat parfumul nopţilor târzii de iarnă şi a dimineţilor matinale. Încă poţi să-mi desenzi corpul cu ochii închişi , încă-mi poţi striga numele fără să te audă nimeni , încă îmi cunoşti urma pasului grăbit , sufletul tău mă cheamă , chiar dacă corpul îi aparţine unei alte văduve.
  Mi-e dor de tine uneori . N-am să-ţi spun când şi nici unde , pentru că mă respiri .