30 mai 2011

Elizabeth

  Capitolul 3

     Plouă. Tare..mult şi apăsător . Nu-i nimeni în piaţă iar Tayo stă ascunsă într-un colţ de frica tunetelor. Îmi plac tunetele . Sunt atât de zgomotoase şi se impun aşa de prompt. Îmi aduc aminte că atunci când eram mică si  mă uitam pe geam exact ca acum îmi imaginam cum ar fi să coborî pe un trăsnet . Se prelingeau picături de ploaie pe geam şi credeam că Dumnezeu plânge pentru că suntem noi răi. Am găsit de curând caietul meu de copilă în care îmi descriam dragostea , primul sărut , prietenele , profesorii.. Eram atât de mică şi scrijeleam pe caietul ăsta ori de câte ori aveam vreo problemă. Am fost un copil fericit , aproape fericit dar niciodată n-am ştiut să apreciez sau să îmi dau seama de asta. Azi mi-am adus aminte cum e să fii din nou copil. Şi mi-a plăcut. Eram o uşarnică, niciodată nu stăteam în casă când era frumos afară , mergeam pe la vecini de-mi spuneau bancuri sau îmi dădeau câte ceva dulce. Era frumos şi inocent . Acum... acum plouă şi sper să-mi şteargă şi mie păcatele . Mă întreb des dacă am ajuns să fiu ceea ce vroiam să fiu. Oare sunt fericită sau iar nu ştiu să-mi accept situaţia? Nu e timp să-mi pun asemenea întrebări, nu ? Probabil o să îmi dau seama mâine dacă azi am fost fericită. Îmi doresc să mai fiu doar pentru o clipă copil... şi să mănânc chec făcut de mama în mirosul care stârneşte şi iubirea celui mai mare om ce urăşte pentru că nu ştie să facă altceva si ciocolata.. Îmi doresc să fiu copil şi să dansez în ploaia asta care cade nestingherită , anumit parcă să mă pună pe gânduri. Se spune că atunci când te îndrăgosteşti redevii copil. Poate, dar timpul nu mă lasă... Urăsc trecerea timpului . Îmi doresc să inventeze cineva o maşină pentru oprirea lui , eu m-aş plictisi. De ce plouă aşa de razbunator...? Se simte ură în aer.. 
                                                                                                                      
                                                                                                              Pe curand. Elizabeth

5 comentarii:

  1. Ploua din cauza rautatii omului..trist..:(

    RăspundețiȘtergere
  2. uneori ploaia arata mai mult decat si-ar dori..

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Pinky girl
    ştiu . dar acum ploaia s-a maturizat , acum plouă pentru că suntem trişti.

    @ 29 decembrie
    şi îi pare rău după dar nu mai are ce face.

    @ Bury
    Mulţumesc !

    RăspundețiȘtergere
  4. Ploua. Ziua aia in care radeam cu prietenele pentru ca eram leoarca si niste tipi se uitau la noi. Mai frumos decat in alte zile, poate.

    Vrei sa fii copil din nou? Siiiiii eu ^_____^. Mi-e ataaat de dor de copilaria mea zbuciumata si de acadelele verii, si parca copilaria mea a fost timpul in care ma puteam relaxa cel mai mult. Nu existau griji. Si ploaia era mai frumoasa, pentru ca niciodata nu ma prindea afara. Si poate ca atunci nu se simtea nici ura in aer.

    Se spune ca atunci cand ploua cerul isi plange slabiciunea. Tu ce crezi?

    RăspundețiȘtergere

Cuvintele patrate nu intra in urechile rotunde :)