6 octombrie 2011

Nervi


Îmi vâjâie gândurile ce se amestecă haotic în mijlocul realităţii mele 
Nu mai vreau amintiri dureroase , nu mai vreau să depind de altii 
Sunt eu , ceea ce nimeni nu poate fi
Sunt cea care te adoarme noaptea cu un simplu Te iubesc spus dulce
Sunt cea care te trezeşte cu cel mai complex Bună dimineaţa
din toate femeile care ţi-au trecut prin viaţă , prin pat
Sunt ultima fărâmă de respect din tine,  şi asta voi rămâne
N-ai învăţat niciodată cum să vorbeşti cu un suflet 
Ai fost doar o iluzie după care voi suferi câteva săptămâni , luni, ani sau secole
Inimă de piatră , acum pot spune sincer că tu pentru mine nu eşti decât 
trecutul.

4 comentarii:

  1. Trecutul... De ce niciodata trecutul nu poate fi asemanat cu un buchet de flori colorate si parfumate? Ai scris frumos, te-ai scris frumos si l-ai scris frumos.

    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. deci mi-ai provocat lacrimi:)
    nu pot sa cred cat de frumos scrii<3

    RăspundețiȘtergere
  3. Intodeauna vei fi tu , tu cea mai buna !



    Ai grija de tine !


    Te iubesc ! :*

    RăspundețiȘtergere
  4. :D:) Nervi... pana si supararea ti-o exprimi intr-un mod minunant!>:D< te pup scumpo!

    RăspundețiȘtergere

Cuvintele patrate nu intra in urechile rotunde :)