27 noiembrie 2011

Şi totuşi






     Nu găsesc răspunsuri la prea multe întrebări. Mă ascund de realitate ca de cel mai urât coşmar. Nu pot realiza că totul se sfârşeşte încet , pentru că eu încă iubesc , încă trăiesc sentimente , încă îl visez şi încă îi strig numele în somn sperând să mă trezească. Sunt alergată de stafii ce-mi vor sufletul şi nu văd nici o lumină , la nici un capăt al tunelului inexistent. Sunt eu, într-un mediu vid. Nu aud, nu vorbesc, nu strig, nu plâng. Am intrat într-o stare în care totul mi se pare trist şi fără margini.
    Mi-am alungat îngerii pentru el , ca dovadă a iubirii nepreţuite şi mă simt vinovată fără să fiu acuzată . Am comis crime , am omorât speranţele altor suflete pentru el , am călcat în picioare orice barieră doar ca el să fie fericit alături de mine. Pentru câteva sute de zile , l-am adorat, i-am creat altarul în mijlocul fiinţei mele. Însă nu de asta mă simt vinovată. Am acest sentiment pentru că încă îmi chinui sufletul cu amintirea lui , pentru că mă amăgesc singură . Mă dor gândurile - o repet şi o tot repet. M-am săturat să gândesc, să iubesc , să se repete mereu aceeaşi poveste . Plec . M-am hotărât. În câteva zeci de minute plec, fără bagajul pregătit, fără sentimente de regret, fără nimeni . Dacă o voi face, dacă voi avea puterea să o fac , ştiu că mă va ajuta.
    Şi totuşi , cum să uit minute în şir de tăcere , cu priviri străfulgerătoare ? Cum să uit mângâierile afundaţi în vise ? Cum să uit zilele pe care mi le-am îngropat în părul lui ? Cum să uit simbolul iubirii noastre? Cum să uit cuvintele pline de venin spuse la nervi , care aveau milioane de seminţe frustrate de adevăr ?  
   Aşa cum a uitat el cine sunt şi ce însemn cu adevărat.

15 comentarii:

  1. Cred ca e in natura omului sa fie slab cand iubeste..Si odata ce a inceput sa iubeasca, e greu..mult prea greu..sa-si adune puterile pentru a pleca..cu sau fara bagaj..Iti tin pumnii Domnisoara >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. puiule, îmi doresc să fie uşor, iubirea ar trebui să ne dea aripi ca Redbull , nu să ne slăbească graniţele. Viaţa nu-i corectă şi asta e frustrant.

    RăspundețiȘtergere
  3. uneori e bine sa plec inainte de a regreta ca am ramas...

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred ca trebuie sa iti impui ideea ca viata si iubirea si tot ce implica nu sunt usoare si poate atunci...te vor bucura mai mult momentele scurte de fericire si te vor durea mai putin momentele lungi de tristete..Nu e usor, dar e calea cea mai sigura pentru a duce o viata fara complexe si cu cat mai putine frustrari :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Roşcato, mi-ai atins toate sentimentele dintr-un singur foc.

    Puiule, mă bucură momentele de bucurie, râd , glumesc , savurez ce am însă subconştientului îi e greu , trage să îl uite dar nu reuşeşte. Totul trece. Mă resemnez cu asta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cum să uit cuvintele pline de venin spuse la nervi , care aveau milioane de seminţe frustrate de adevăr ?

    si cand te gandesti ca stiu perfect cum e, dar ca n-am nici o urma de regret.
    poate ca tot raul ii inspre bine.
    trebuie sa fie ceva care compenseaza. altfel n-are sens.

    RăspundețiȘtergere
  7. Luli, înseamnă că sufăr cu un rost. Poate se trezeşte şi vine şi mă sufocă , îmi spune că n-are cum să plece şi rămânem împreună până la sfârşitul vieţii. Prostii! Nu vine, nu se întâmplă nimic bun şi nici nu voi scăpa de regretul faptului că l-am cunoscut. Azi nu. Azi mă aşez pe scaun şi scriu aici , şi-mi descarc sufletul prin cuvinte care ar trebui să i le spun lui însă nu am atât de mult curaj să îl privesc în ochi şi să-mi vadă dezamăgirea. Ar fi prea tragic. Nimic n-are sens.

    RăspundețiȘtergere
  8. Iubirea asta...Provocă adânci trăiri şi sentimente care sunt dureroase. Poate o să se inventeze o pilulă de calmat durerea unei iubire spulberate...Poate...cândva...

    RăspundețiȘtergere
  9. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  10. Hmm, de cand nu am trecut pe aici, ai cam schimbat hainutzele blogului...
    O intrebare : esti suparata? Nu mi-ai mai scris de secole ...:-s Am gresit cu ceva?

    RăspundețiȘtergere
  11. Gaby deocamdată plănuiesc ca blogul să-mi fie oglindă şi nu încerc să scot ceva din el. Poate mai târziu. Mulţumesc oricum!

    RăspundețiȘtergere
  12. Suflet, timpul mă omoară . Nu am timp să fac mai nimic, te citesc. Ştiu că eşti pe drumul cel bun , ştiu că eşti iubită sincer însă îţi e frică. Îmi pare rău că mi-ai simţit lipsa deşi am crezut că m-ai uitat. Îmi voi face timp să îţi transmit gândurile mele mai des , promit !

    RăspundețiȘtergere
  13. haos organizat , mi-ai adus aminte de Rihanna :)

    RăspundețiȘtergere

Cuvintele patrate nu intra in urechile rotunde :)