22 ianuarie 2012

spre infinit.


    Am sperat că oricât de imperfectă e , va rezista . Oare câte suflete au murit din gelozie? Azi-noapte , îngerul m-a părăsit stropindu-mi numele cu milioane de particule pline de venin şi i-am privit ochii negrii cum ardeau de nerăbdare să-mi vadă lacrimile alunecând pe fard. Adoră să mă târască în deşert , să mă vadă plângând , să mă vadă adormind pe podeaua rece, unde se consumă de fiecare dată sentimentele umane. N-am crezut că sfârşitul are un gust atât de dulce, pentru ultima oară , la nesfârşit , i-am citit pe buze ură şi acru şi m-am resemnat. O dată stins focul , nu va mai avea niciodată aceeaşi intensitate.
   Acum sunt eu , un drum în faţă şi mii de oportunităţi . Şi cică cerul e limita, însă cine poate indica unde-s limitele acestuia. Până unde am voie să sper , unde se opreşte durerea , unde se află cei care au plecat prea devreme? Inima-mi e resuscitată des în ultima vreme , e deja târziu , medicii sunt uimiţi de rezistenţă.
    Plec. Nu ştiu dacă mă voi mai întoarce . Dacă îţi e dor de mine , uită-te în sus. Caut limitele. 

15 comentarii:

  1. Frumos.Minunat.Bravo.Fara cuvinte.!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi placi. Un gand bun de la mine :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Si chiar daca sunt obisnuita sa ma lasi fara cuvinte... mi-a fost un dor al naibii de mare sa te citesc.
    N-ai auzit inca? Cerul nu e limita, cica sunt urme de picior pe luna. Ineaca-te in vise. E un sfarsit mai dulce. Doar zic. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si o zici bine!
      Exista totusi o problema, nu mai stiu sa visez ca inainte, probabil ratiunea si-a pus amprenta asupra copilului din mine. Ada,Ada, o fata nu trebuie niciodata sa fie lasata fara cuvinte! Nu ma dezamagi :*

      Ștergere
    2. Eeeh, e voie atunci cand o fata lasa fara cuvinte o alta fata. Viseaza, viseaza ponei roz si chestiute aberante, viseaza ploi cu ciocolata si zambete! Lasa ratiunea, nici macar ea nu-si mai are locul in lumea asta.
      Ca o paranteza care mi-a rasunat prin creerasi... uitasem cat de bine ma simt cand iti citesc blogul, chiar daca sunt postari triste.
      Am tacut. O seara placuta in continuare. :*

      Ștergere
  4. frumos ai scris!
    "O dată stins focul , nu va mai avea niciodată aceeaşi intensitate.
    Acum sunt eu , un drum în faţă şi mii de oportunităţi . Şi cică cerul e limita, însă cine poate indica unde-s limitele acestuia. Până unde am voie să sper , unde se opreşte durerea , unde se află cei care au plecat prea devreme?"
    ma regasesc atat de mult aici...

    RăspundețiȘtergere
  5. Cand citesc ce ai scris ma faci sa cred ca si eu am gandit asta o data. frumos

    RăspundețiȘtergere

Cuvintele patrate nu intra in urechile rotunde :)