30 martie 2012

priveşte-mă cum dispar


        În seara în care te-am alungat m-am înecat în vicii până a doua zi şi te-am ucis de nenumărate ori pentru fiecare oră petrecută împreună. Cum poţi , după atât timp să îmi spui că îţi era dor de mine ? De mine cea altfel , cea care era în stare de orice pentru un moment de fericire , cea care călca peste cadavre pentru simplul tău zâmbet , pentru simpla ta prezenţă , cea pe care ai îngropat-o cu muzică mută acum mult timp... Nu înţeleg cum fix după 3 săptămâni oficiale te întrezăreşti printre gânduri aglomerate , după zeci de nopţi nedormite în care îmi doream să suni . Cum dracu după atât de mult timp , după minute în şir în care-mi ştergeam masca falsă scursă pe obraji vii şi-mi spui cu o nonşalanţă nebună că sunt frumoasă ? Mi-ai distrus fiecare părticică umană din corp şi totuşi pentru tine nu a avut nici un sens. Ai fost acolo , lângă mine , cu scopul de a mă duce acasă. Când îmi doream excesiv să te văd aşteptând să mă duci la siguranţă niciodată veneai . Acum ai fost , m-ai privit în ochi pentru prima oară după mult , după prea mult timp şi ţi-am zâmbit . Îţi purtam inelul şi fiecare amintire din cenuşă părea mai veche . Nu ţi-am mai simţit buzele şi parcă negrul de pe geaca ta te îmbătrânea  mai mult decât o făcuseră trecerea timpului . Nu ai mai trezit în mine aceleaşi sentimente şi nu mi-ai mai conturat fiinţa  cum o făceai de fiecare dată prin simpla prezenţă . Nu ţi-am recunoscut vocea, acea voce perfectă , bărbătească , acel lucru de care m-am îndrăgostit cu ani în urmă . Eram doi străini , prinşi în cursa destinului nenorocit. Şi te-am minţit, cu totul , de la prima privire până la ultimul cuvânt.
        M-am schimbat , oricât aş crede că nu am făcut-o . Te-aş fi sărutat, ţi-aş fi mângâiat pielea , ţi-aş fi prins mâna cu toate degetele, exact ca un cleşte , ţi-aş fi spus că te-am iubit mai mult decât meriţi şi că m-ai dezamăgit cumplit . În schimb , sufletul meu îşi răzbuna momentele în care stăteam sinucigaşă pe marginea trecutului . 
       Şi încă nu regret că îmi continui viaţa şi-mi trăiesc prezentul ca şi cum mâine lumea ar lua sfârşit.

8 comentarii:

  1. Mademoiselle, ai condei.Ma capteaza posturile tale, esti geniala :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult ! Fiecare părere a celor care mă citesc contează şi mă bucură !

      Ștergere
  2. Tu...eşti o tipă foarte slabă, nu-i aşa?
    Parcă te văd, suflată uşor de simpla viaţă, deja la pământ.

    Dacă ce-ai scris aici sunt sentimentele tale, atunci, iartă-mă, eu m-am săturat să citesc. Cât timp a trecut? Cât timp?! de când scrii numai despre acelaşi lucru, ca şi cum viaţa ta ar avea doar o singură culoare; Iartă-mă, n-aş vrea să spun asta, sentimentele mele pentru tine sunt aceleaşi, ţin mult la tine pentru simplul fapt că eşti o existenţă frumoasă, dar când citesc rândurile astea depresive, pline de regrete şi-mi dau seama că tu NU VREI să uiţi naibii odată şi să fi fericită, sincer, mi-e milă de tine.

    Aş vrea să te înjur şi să-ţi dau una peste faţă, dar cred că n-aş putea. Ştii, dacă doar ceva atât de normal precum dezamăgire te dă la pământ, cum va fi când vrei primi lovituri şi mai puternice? Da' mai dă-l dracu' odată de idiot!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria, am trecut peste. Amintirile te doboară când lângă tine stă cel pe care l-ai adorat , nu ? Aici e locul în care mă desfăşor fără frică de consecinţe. Îmi spun gândurile aşa cum sunt ele, îmi descriu punctele slabe pentru că ştiu că nimeni nu mă cunoaşte destul de bine încât să le folosească împotriva mea. Realitatea mă priveşte altfel. A trecut mult timp , prea mult timp şi tocmai de aceea sunt frământată de nebuniile astea inutile care , după ironia sorţii , vin tocmai acum când încerc să-mi creez o altă lume. Nu e drept şi nu destul de suportabil.
      Nu vreau să uit , nu am de ce să uit. Am spus că iert , că trec peste însă nu am să uit niciodată nimic , pricepi ? Ştiu că-mi vorbeşti ca o prietenă şi că nu mă cerţi pentru cât de banală a devenit situaţia mea ci pentru cât de bine mi-ar fi fără imaginea lui în minte. Ştiu şi îţi mulţumesc ! Uneori am nevoie şi de o chestie de acest gen. Scriu despre tot ce-mi trece prin minte, in formă brută.
      Sunt slabă tocmai pentru că ştiu că sunt capabilă de orice şi totuşi el nu-mi iese din cap. E o nebunie, a trecut atât timp şi încă îl iubesc , încă îl caut în toate colţurile trecutului . L-am iubit, l-am venerat şi l-am simţit în sângele meu . Nu mi-e uşor. Sunt al dracului de sensibilă la prostii de astea. Sper să pricepi că o dată cu trecerea timpului mi-e frică să nu cad în abisul singurătăţii şi de aceea mă agăţ de amintiri.
      Merci că eşti aici!

      Ștergere
  3. Este atât de incredibil - în sensul bun. Sincer, te admir pentru că ai curajul să afirmi ceea ce simţi şi eşti sigură de ceea ce spui ! Când am citit simţeam cum mă doare pe mine sufletul gândindu-mă la el.. :)
    Scrii extrem de frumos, felicitări !
    Îţi doresc un weekend plăcut !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc Adry ! Şi ţie îţi doresc un weekend plin de surprize!:)

      Ștergere
  4. e bine ca macar nu ai regrete!!!! Esti geniala~<3 seara faina!

    RăspundețiȘtergere
  5. e bine ca ai ales arma potrivita pt lupta asta

    RăspundețiȘtergere

Cuvintele patrate nu intra in urechile rotunde :)