Instinct

Mă pierd uşor, prin fum şi culori , prin aer înţepat şi tocuri rupte...

Îţi simt mângâierea fină pe coapse , sărutul pe buze, mişcările moi şi liniştea răsuflului tău...

Mă simt prinsă în strâmtoarea ta dură , mă omoară mirosul tău. Mă las pe spate, sunt a ta acum...

Fă ce vrei cu mine ! Aruncă-mă şi priveşte-mă cum cad , iubeşte-mă şi priveşte-mă cum strălucesc.  Ştii că nu mă pricep să te iubesc , că am să te fac să suferi în cel mai mizerabil mod, că urăsc să ţin lângă mine doar şi amintirea ta ; prea multe amprente pe suflet , pe piele. 

Vreau să mor cu tine, să mă pierd în mâinile tale...Te iubesc nenorocit de mult , chiar şi acum , după ce am trăit decenii cu veninul tău în sânge , când m-am degradat puţin câte puţin ca să mă vindec... 

Mă las pe spate..uşor. Cât te iubesc , cât mă înnebuneşti , cât mi-aş dori să fiu a ta până-n moarte , până totul se pierde în faţa nimicului. Mă doare privirea ta, mă ucide gura ta şi mă ameţeşte gâtul tău. Vreau să simt, să fii al meu , să-mi dai foc şi să mă laşi să ard. Îmi lipseşti oricât m-aş minţi , respiri prin plămânii mei gri , mi te plimbi prin vene. 

De ce mă înnebuneşti ? Nu.Nu vreau să ştiu Eşti atât de nebun când taci , când mă sorbi din priviri şi nu mai rămâne nimic din mine, când îţi invadez mintea obsedant şi nu te opui. Ţine-mă în braţe până dimineaţă , până când aerul se va termina, până când voi pleca fără să-mi pese şi mă vei ruga să rămân! Pe spate...uşor. Mă săruţi ca la început, mă săruţi de sfârşit , de viaţă şi de moarte. Mă ameţeşti, mi-e sete , mi-e cald , mi-e dor...la dracu.

o clipă.

     Mi s-a făcut dor şi am aprins ţigara încet, hotărâtă să-mi scurtez viaţa din nou, ca în acele nopţi în care pe buze-mi stătea otrava lui şi pe gât tatuat sărutul nocturn ,fugitiv. Arde , se stinge uşor , cu emoţia sfârşitului. Prin fum şi miros ars , îl văd pe el înlocuit de senzaţia necunoscutului. Oricât încerc să ascund nemurirea , să o uit şi să-mi văd de viaţă , imaginea lui m-a marcat. Corpul mi-e nebun după o clipă de aer iar inima-mi tânjeşte. Am lăsat trecutul să petreacă singur, l-am abandonat pe tejgheaua mini-barului din apartamentului visului iar el a acceptat, l-a păstrat acolo printre toate paharele băute în acea seară. Mă cunoaşte de atât de puţin timp încât mă vede perfectă , mă iubeşte, mă vrea şi-mi oferă căldură nemernică pe care din frica de a nu mă pierde iar în faţa eşecului , mi-o arată necondiţionat iar eu o refuz . Nu-mi plac îmbrăţişările lui , îi arată slăbiciunile mai mult decât o fac ţigările de care s-a apucat recent , tot din vina mea.
  -Îmi pare bine că te-am cunoscut acum , când aveam nevoie de tine. 
 - Mâine îţi vei dori să mă uiţi , să nu-ţi aduci aminte numele meu şi nici să-mi mai iubeşti chipul. 
  Nu are nevoie de nimic , de nimeni , de nici un motiv pentru care să-mi sechestreze imaginea în mintea lui inocentă , cu care-mi place să mă joc târziu când e mult prea obosit să mi se împotrivească. Aş fugi dacă nu aş şti că pot să-l fac să mă urască , dacă n-aş şti că e conştient că nu mă va avea vreodată , dacă nu aş şti că am nevoie de el ca să supravieţuiesc , dacă nu m-ar durea încă fiecare parte din corp şi dacă nu aş uita de mine de fiecare dată când mă sărută apăsat , după care se retrage indiferent.Aş fugi dacă nu aş şti că eu nu mai pot să iubesc.  Încă puţin şi totul va fi schimbat, mai trag un fum , îi mai privesc ochii goi şi mă arunc în marea mea , în adăpostul gândurilor nebune. 
- Să nu te îndrăgosteşti de mine ! 
    Ţigara îmi lasă un gust amar , buzele mi-s însângerate , imaginea putredă a iubirii îmi revine în minte cu fiecare înghiţitură dăunătoare . Vreau să mă înec , să simt gustul mării , să mă iubească aşa cum doar ea poate. Mă pierd printre figuri cunoscute şi oricât m-aş minţi , asta e viaţa mea şi-mi place. Îmi place să-l văd mereu acolo , pregătit să mă ajute dacă m-am ameţit prea rău sau să-mi ofere din nou geaca lui neagră în caz de mi-e frig . Îmi place să ştiu că în mintea lui nu sunt decât eu , că mâinile lui nu mai ating nici un corp , că hainele îi miros a mine , că nu simte decât gustul meu , că deşi îl înnebunesc , mă înţelege. Îmi place că mă sărută pe frunte înainte să plece , că îmi venerează privirea deşi ştie că ascunde atât de multe păcate, de vicii şi de secrete . Pur şi simplu .
  

printre sticle .

 

când începutul are un miros mai dulce decât al unui parfum scump 

     M-am încărcat cu speranţe şi mi-am prins părul cât mai strâns într-o coadă fină , mi-am luat tocurile şi un zâmbet timid şi am plecat spre  visul care mi-a deranjat nopţile în ultima vreme.  Am pierdut trecutul , l-am abandonat în sângele lui , nemairămânându-mi decât iluzia perfecţiunii. Azi mă îndrept ameţită după nopţi grele spre ceea ce sună bine , miroase bine , spre cel care se joacă mai mult decât trebuie , spre cel care are nevoie de un antrenor perspicace , trecut prin meciuri. E tot un miraj , tot un vis al cărui fir narativ are mai multe conotaţii. Plin de răutate , de răzvărtire , de răbdare şi de răzbunare , îmi conturează divin linia corpului şi-mi şopteşte poveştile tuturor femeilor care i-au trecut prin pat , pe care le-a abandonat inuman după momente perfecte. Îmi place să-l ascult vorbind , să-i simt vibraţia toracelor aproape de urechea mea şi să-i ghicesc bătăile inimii . Deşi ştie că nu va fi nimic decât încă un suflet peste care sunt nevoită să trec , îmi zâmbeşte în fiecare dimineaţă udă şi-mi sărută fruntea ocrotitor. Cât mi-aş dori să nu fiu aşa , să nu îl târăsc prin cicatricile mele şi să nu îi urăsc bunătatea din ochi.

despre timp

   Îi simt umbra buzelor pe fiecare părticică din corp , apăsat şi păcătos .Mâinile lungi încă îşi au amprenta în părul meu sălbatic iar mirosul lui mi-e impregnat în piele , ca un tatuaj. S-a schimbat, asemeni vântului de iarnă , rece şi îndepărtat. Iubeşte alţi ochi , mângâie alt corp şi strigă alt nume. Timpul trece , oricât aş vrea eu să neg , şi îşi lasă prezenţa nesimţit peste tot şi toate. Din iubire rămâne cenuşă , din ură rămâne nimic. Din noi doi , rămân doi străini care îşi evită prezenţa .
   Eu visez alt suflet şi altă soartă .Mă lupt cu amintiri nebune cât stau aici , într-un loc , în locul nostru . Mă îmbăt cu nostalgie , cu regretul morţii , noaptea mă arunc în braţele neantului , în întunericul de care mi-a fost mereu frică  iar dimineaţă zâmbesc uşor , plină de păcate. Mă simt mai puternică , mai stăpână pe sentimente. Înţeleg că totul trece , că ceea ce părea imposibil s-a dovedit a fi ceva deja înfăptuit şi îmi place. Îmi place să cred că nu aşa a fost să fie , ci aşa a trebuit să fie , că buzele noastre nu aveau acelaşi gust , iar forma mâinilor ne era imperfectă .
   Vă urez tuturor un Paşte cât mai fericit şi împlinit alături de măşti prietenoase ! Eu voi fi acolo , mereu lângă voi , pentru că după atât timp faceţi parte din mine!

noapte udă

- genunchii-mi sunt lipiţi de geamul rece pe care se preling în armonie picături de ploaie 

sunt cea mai frumoasă femeie când plouă , când în părul meu se joacă lacrimi . -

    Mirosul unui nou început seamănă cu cel al ţigării arse îmbibat cu cel al unei cărţi noi. Mă ascund des în umbra ferestrei puternice şi-mi văd chipul oglindit perfecţionist în mrejele ei .  Îmi place să văd stelele noaptea când există prea puţină ură şi prea multă linişte. Am fost mereu atrasă de rezistenţa acestor minuscule dorinţe şi m-am imaginat zburând. După multă vreme zburam ca şi cum m-am născut în aer. Corpul mi-e ud şi cicatricile dor . Mă spăl de păcate , de nemurire. Ploaia înseamnă mai mult decât un refugiu , e un leac , un vis şi o amintire . Îmi lipseşte căldura siguranţei însă pentru aceste clipe sunt pregătită să renunţ la orice , pentru zborul gândurilor printre milioanele de semne de întrebare.  E greu să fii om , prefer să fiu o stea.

P.S. O dată cu răsăritul , puterile oamenilor mor .